Recenzie: I'm Glad My Mom Died de Jennette MCcurdy

Date Tehnice:

Titlu I'm glad my mom died. 

Autor: Jennette MCcurdy. 

Genul: Memoir, Autobiografic, Dramă. 

Pagini: 320

Se încadrează în: Stand alone

Descriere

A heartbreaking and hilarious memoir by iCarly and Sam & Cat star Jennette McCurdy about her struggles as a former child actor—including eating disorders, addiction, and a complicated relationship with her overbearing mother—and how she retook control of her life.

Jennette McCurdy was six years old when she had her first acting audition. Her mother’s dream was for her only daughter to become a star, and Jennette would do anything to make her mother happy. So she went along with what Mom called “calorie restriction,” eating little and weighing herself five times a day. She endured extensive at-home makeovers while Mom chided, “Your eyelashes are invisible, okay? You think Dakota Fanning doesn’t tint hers?” She was even showered by Mom until age sixteen while sharing her diaries, email, and all her income.

In I’m Glad My Mom Died, Jennette recounts all this in unflinching detail—just as she chronicles what happens when the dream finally comes true. Cast in a new Nickelodeon series called iCarly, she is thrust into fame. Though Mom is ecstatic, emailing fan club moderators and getting on a first-name basis with the paparazzi (“Hi Gale!”), Jennette is riddled with anxiety, shame, and self-loathing, which manifest into eating disorders, addiction, and a series of unhealthy relationships. These issues only get worse when, soon after taking the lead in the iCarly spinoff Sam & Cat alongside Ariana Grande, her mother dies of cancer. Finally, after discovering therapy and quitting acting, Jennette embarks on recovery and decides for the first time in her life what she really wants.

Told with refreshing candor and dark humor, I’m Glad My Mom Died is an inspiring story of resilience, independence, and the joy of shampooing your own hair.

Părerea mea 

"I’m aware enough to know how fucking annoying and whiney this all sounds. Millions of people dream of being famous, and here I am with fame and hating it. I somehow feel entitled to my hatred since I was not the one who dreamed of being famous. Mom was. Mom pushed this on me. I’m allowed to hate someone else’s dream, even if it’s my reality."

Cartea asta doare, cam cum a durut Vanessa mea cea întunecată, doar că aceasta fiind non ficțiune doare mult mai tare. Am simțit totul, fiecare fărâmă de tristețe, de dezamăgire, fiecare regret al autoarei. Când am văzut prima dată ICarly aveam vreo 13 sau 14 ani. Faptul că personajul lui Carly din serial nu are personalitate este singurul lucru cu care sunt de acord spus de Debra MCcurdy. La fel ca Debra cred că Sam era cel mai bine scris personaj din serial. Nu am bănuit niciodată că actrița ar fi suferit atât pe parcursul vieții ei de star. Cred că trebuie să fii un actor extraordinar de bun să poți ascunde furtuna din tine în timp ce perfomezi într-un serial de comedie. Am citit articole despre asta, despre abuz înainte de carte ulterior la mult timp după ce serialul s-a sfârșit, am judecat-o după… Adică m-am gândit de ce a mai făcut Sam și Cat dacă nu-i plăcea actoria, dacă Creatorul a abuzat-o de ce a mai continuat să lucreze cu el? Dar faptul că am citit cartea m-a făcut să înțeleg mai bine totul. Când suntem mici unul dintre primele lucruri pe care le învățam e că trebuie să ne ascultăm părinții. Mama ne vrea binele, ne spun cu toții. Mama știe mai bine. Jennette a încercat să fie un copil bun. A fost s-a străduit din răsputeri pentru asta. "I jump into Mom’s arms. She squeezes me. I’m elated. Everything’s going to be different now. Everything’s going to be better. Mom will finally be happy. Her dream has come true." Problema e că mama ei nu era o mama bună cartea asta mă face să mă gândesc că societatea noastră e prea concentrată să învețe copiii să asculte de părinți, dar de ce societatea nu îi învață și părinții să asculte și de nevoile copilului? Debra MCcurdy a fost genul ăla de mama care ar fi trebuit să își facă un control psihologic și psihiatric înainte de a face copii. Nu toate femeile ar trebui să facă copii. 

 “Mom?” I ask once we’re stopped at a red light. 

“Yeah, sweetheart?”

 “What’s anorexia?” 

“Oh, don’t worry about it, Angel. People are just being dramatic.” 

 Mama și tata sunt primele modele pe care le Jennette era o people pleasure, mama ei era era obsedată de control, asta cred că-i o combinație fatală, o bombă pentru psihic. Distruge și mănâncă sufletul în timp. Jennette era doar un copil când mama ei a început să o abuzeze avea șase ani, nu avea de unde să știe că era manipulată. Și eu am o relație complicată cu mama. Când aveam șase luni părinții mei m-au lăsat la altă familie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu am și o a doua mama și anume cea care m-a crescut fiindcă relația mea cu mama mea biologică e destul de complicată. Câteodată că e cea mai rea mama și că aș da orice să nu mă fi scos ea din pântec, aș da orice să îmi fi ales mama. Sunt tentată să o diagnostichez și pe ea cu personalitate narcisistă, dar din păcate nu sunt terapeut și nu pot să o fac și în plus urăsc când oamenii fără cunoștințe pun diagnostice, dar și mama manipulează și e obsedată de control. Nu îmi pot imagina cum a fost pentru Jennette să trăiască o viață pe care nu și-a dorit-o pentru atâția ani de zile. Jennette ura actoria. A făcut totul doar pentru a-i face pe plac mamei. Este autosabotaj emoțional. Tortură emoțională. 

 “It’s important that Jennette wants to act, in order for her to do well,” he says. 

 “Oh, she wants this more than anything,” Mom says as she signs on the next page’s dotted line. 

Mom wants this more than anything, not me. This day was stressful and not fun, and if given the choice, I would choose to never do anything like it again. On the other hand, I do want what Mom wants, so she’s kind of right." 

 Biblia ne spune că nu trebuie să idoliatrizăm pe nimeni, nici măcar pe mama. Jennette își idolatriza mama, o punea pe mama ei mai presus de ea însăși. Odată după ce am scris despre un personaj despresiv am suferit o zi întreagă din cauza asta mă întreb cât de greu trebuie să fi fost pentru această femeie să scrie despre această carte. Scrierea acestei cărți a obligat-o cumva să retrăiască totul din nou. Trebuie să ai curaj și multă putere ca să iei totul de la capăt. O admir pentru curajul ei. Când am aflat că Jennette a renunțat la actorie am fost tristă, dar acum după lectură mă bucur din tot sufletul că a făcut-o. Merită să fie fericită. Merită să fie fericită și LIBERĂ! I'm glad she quited acting,as I'm glad her mom died. Does not anybody? Cartea asta poate fi considerată o lucrare self help. La început este un exemplu de AȘA NU dar spre final este un exemplu de AȘA DA Este o carte dramatică și motivațională despre câștigarea independenței după ce întreagă viață ți-a fost dictată de o persoană abuzivă. Și vă recomand să o citiți dacă va plăcut ICarly, dar și dacă nu.

Cartea o puteți achiziționa de pe Amazon, dar o puteți asculta și pe Scribd aici prin intermediul link-ului de  aici, cu link-ul de la mine aveți două luni gratuite.

Happy Reading! :) 

Recenzie: Aceste Patimi Zbuciumate (Aceste Patimi Zbuciumate #1) de Chloe Cong

 

Date tehnice:

AUTOR(I):

CHLOE GONG

TIP COPERTĂ: SOFTCOVER

ISBN: 9786060880257

FORMAT: 13 X 20 CM

EDITURA: CORINTEENS

AN APARIȚIE: 2021

NUMĂR PAGINI: 512

TRADUCERE: LOREDANA VOICILĂ

Gen (uri): Ficțiune istorică, fantezie, respectiv fantezie istorică, cu elemente horror, murder mystery și câțiva stropi de science fiction. 

Serie: Da, dilogie mai exact cu același nume, aceasta fiind urmată de-o serie spin-off care va apărea la noi în anul 2023.

Volumul: 1/2.

Cartea poate fi achiziționată de aici.  O găsiți de asemenea în toate librăriile online din România. 

Descriere 

Bestseller New York Times

Ne aflăm în anul 1926, iar orașul Shanghai e cuprins de neliniște și dezmăț.

O vendetă între două bande acoperă străzile de sânge, lăsând metropola pradă haosului. La originea acestor probleme se află Juliette Cai, o tânără în vârstă de 18 ani, socotită, până de curând, doar o fată neajutorată, care acum s-a întors să-și preia rolul de mândră moștenitoare a Bandei Stacojii, o rețea de răufăcători care se consideră cu mult deasupra legii. Singurii adversari demni de luat în seamă ai Stacojiilor sunt cei din gruparea Florile Albe, conduși de Roma Montagov, prima iubire a lui Juliette… și cel care a și trădat-o.

Însă când gangsteri din ambele tabere încep să dea semne de panică și ajung să-și sfâșie cu cruzime propriile beregate, lumea începe să vorbească. Despre o boală molipsitoare, despre nebunie. Despre un monstru care pândește din întuneric. Și, pe măsură ce numărul de morți crește, Juliette și Roma trebuie să-și lase armele – și motivele de ranchiună – deoparte și să lucreze cot la cot, deoarece, dacă nu vor opri acest măcel, atunci nu vor mai avea pe cine să conducă.

Chloe Gong își invită cititorii într-o călătorie captivantă, plină de violență, pasiune și destine născute sub o stea potrivnică.

„Cu siguranță Bardul ar fi mândru!” The New York Times Book Review

„O reinterpretare delicios de întunecată a tragediei Romeo și Julieta. O poveste efervescentă, modernă și extrem de antrenantă. Scrierea lui Gong debordează de energie. Am fost captivată de Shanghaiul ei cel sângeros de la prima pagină și nici că mi-am mai dorit să-l părăsesc!” Natasha Ngan, autoarea romanului Girls of Paper and Fire

 „Aceste patimi zbuciumate merge până în inima Chinei de la început de secol XX cu proza ei ascuțită ca un bistu­riu și cu aprigii ei protagoniști. Juliette Cai și Roma Montagov strălucesc mai puternic decât splendoarea și faima vechiu­lui Shanghai, fiind amândoi la înălțime atunci când se cioc­nesc în această poveste plină de acțiune care se desfășoară pe fondul vendetelor sân­geroase, al războaielor între bande și al tumultului politic.” Amelie Wen Zhao, autoarea romanului Prințesa roșie

„Amețitor, iscusit și violent, romanul Aceste patimi zbuciumate abordează fiecare subiect cu precizie, adău­gând romantism, dar și intrigi politice, și alcătuind astfel un învolburat Shanghai al anilor 1920, în care monștrii adevă­rați se îmbină cu monstruozi­tățile imperialismului.” Tessa Gratton, autoarea seriei Innis Lear

„Plin de strălucire, suspans și scene sângeroase, Aceste patimi zbuciumate îi poartă pe cititori în lumea plină de pericole a Shanghaiului din 1926. […] O lectură superbă și de-a dreptul imposibil de lăsat din mână.” June Hur, autoarea romanului The Silence of the Bones  

Părerea mea

Pe 30 Mai, după cinci luni de parcurs cartea, am postat pe Goodreads un soi de recenzie (deși nu terminasem de citit romanul) acolo în principal am spus că fiind un fantasy istoric nu mă prinde și că îmi e greu să intru în lumea creată de autoare nefiind atrasă de genul literar în care se încadrează etc. și am adăugat în bookshelf-ul Did Not Finish de pe contul meu.

E bine acum... 

Am terminat-o, ceea ce nu îmi vine să cred! 

Gânduri la final de lectură

Mi-a luat cinci lunisă o termin. Da, CINCI LUNI! În cea mai mare parte m-a plictisit până la lacrimi, fiind ficțiune istorică, dar ultimele opt capitole au salvat cartea pentru mine !

Atâtea răsturnări de situație și în sfârșit am avut parte de acea iubire pătimașă demnă de Romeo și Julieta în ultimele o sută de pagini, deși sinceră să fiu pentru mine nu a fost destul. 

Mi-au plăcut atât personajele, realiste și demne de admirație, cât și iubirea sinceră și pură dintre ei, ba chiar mai mult consider că se completează perfect reciproc. Sunt memorabile. 

. 

Cartea mi-ar fi plăcut mai mult dacă ar fi avut mai puține pagini, dacă unele capitole ar fi avut loc exclusiv în urmă cu cinci ani când Juliette și Roma s-au îndrăgostit. Îmi doream foarte mult să-i văd cunoscându-se, îndrăgostindu-se, să le văd începuturile petrecându-se într-un anumit prezent, nu doar povestindu--se despre ele la timpul trecut. (Sper ca autoarea să scrie cândva o nuvelă prequel)

 

Fiind un roman clasificat în genurile Fantasy și cel istoric mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe elemente fantasy în el, nu doar acel monstru, autoarea ar fi putut să se inspire mau mult din mitologia chineză, ea fiind chinezoaică, mi-ar fi plăcut să văd personajele zburând pe dragoni de exemplu. 

În rest rămâne valabil tot ce am spus pe 30 Mai pe contul meu de Goodreads. 

În concluzie

Aceste Patimi Zbuciumate este o carte bună, dar este destul de lentă - din punctul meu de vedere - și trebuie să ai răbdare cu ea, cu atât mai mult dacă ești ca mine și digeri mai greu ficțiunea istorică, dar în final cred că merită. Se vede că este o carte bine documentată.

Mi-a amintit de Bird Box mult și de Acest Cântec Neîmblânzit oarecum, dar mi-a plăcut mai mult decât amândouă. 

Îmi vine să-i dau patru stele din cinci acum, dar când îmi aduc aminte că am început-o în ianuarie și am terminat-o acum in Iunie, mă gândesc că cea de a patra steluță e ca o minciună pentru mine însămi și da cred că voi ieși din nou din zona mea de comfort și voi citi și volumul doi.

My rating: 🌟🌟🌟/🌟🌟🌟 🌟🌟

Volumul 2

Acum la Corint Teens! 

25% DISCOUNT

LIVRARE DIN 3 IUNIE

COPERTĂ:	SOFTCOVER
ISBN:	9786060880769
FORMAT:	13 X 20 CM
EDITURA:	CORINTEENS
AN APARIȚIE:	2022
NUMĂR PAGINI:	576
TRADUCERE:	LOREDANA VOICILĂ

Descriere 

Bestseller New York Times

Ne aflăm în anul 1927, iar în Shanghai e pe cale să izbucnească revoluția.

După ce și-a sacrificat relația cu Roma pentru a-l proteja de conflictul din moși strămoși, Juliette s-a transformat într-o fată cu o misiune clară în minte. O singură mișcare greșită, iar vărul ei va interveni ca să-i uzurpe locul de moștenitoare a Bandei Stacojii. Singura cale de a-l salva de mânia Stacojiilor pe băiatul pe care-l iubește este ca acesta să-i dorească moartea după ce i-a ucis cu sânge rece prietenul cel mai bun. Însă dacă Juliette s-ar face într-adevăr vinovată de crima pe care Roma crede că a comis-o ea, atunci respingerea lui poate că ar durea mai puțin.

Roma încă mai încearcă să-și revină după moartea lui Marshall, în timp ce vărul său Benedict abia vorbește cu el. Tânărul știe că poartă vina de-a fi lăsat-o pe nemiloasa Juliette în viață și este hotărât să îndrepte lucrurile – chiar dacă asta ar însemna să o ucidă pe fata pe care o iubește și o urăște cu aceeași intensitate.

Apoi un pericol monstruos își face apariția în oraș și, în pofida secretelor care îi țin departe unul de altul, Juliette trebuie să câștige cooperarea lui Roma dacă vor să distrugă odată pentru totdeauna această amenințare. Shanghaiul dă deja în clocot: naționaliștii organizează proteste, zvonurile despre un război civil se aud la tot pasul, iar domnia gangsterilor pare să fi ajuns la final. Roma și Juliette trebuie să-și uite diferendele pentru a lupta cu monștrii și cu politica, însă tot nu sunt pregătiți pentru a înfrunta cea mai mare amenințare dintre toate: să-și ocrotească inimile una de alta.

 „Tineri îndrăgostiți sub o stea potrivnică își croiesc propriul drum într-o încheiere explozivă care se ridică la înălțimea titlului.” Kirkus

„Acțiunea, suspansul și intriga împart paginile cu schimbările și frământările colosale din politica și societatea Shanghaiului acelor vremuri, precum și cu tumultul din interiorul celor două bande criminale rivale. Tinerii vor rezona cu frustrările acumulate de Roma și de Juliette și cu nesfârșitul șir de violențe, dar și cu faptul că personajele nu au niciun cuvânt de spus în privința deciziilor care le influențează viețile.” Common Sense Media

„Destinele noastre zbuciumate nu reprezintă doar o explozivă și în mod categoric mulțumitoare încheiere pentru o serie fenomenală, ci poate fi considerată și o poveste superbă de sine stătătoare. Vă spun sincer: seria ACESTE PATIMI ZBUCIUMATE va deveni una dintre cele mai apreciate povești pentru tineri, o serie nepieritoare care va defini și va modela literatura YA modernă în anii ce vor urma. Pentru toți cei care abia așteaptă să descopere cartea, să știți că vă așteaptă o călătorie plină de emoții de neuitat. Simt și nerăbdare, dar și teamă pentru voi.” The Quiet Pond. V

Volumul 2 poate fi achiziționat de aici

Recenzie: Cei Șapte Soți A lui Evelyn Hugo

 Descriere:

O legendară actriță de film, care amintește întrucâtva de Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor, reflectează asupra neobositei sale ascensiuni, precum și a riscurilor pe care și le-a asumat, a iubirilor pe care le-a pierdut și a secretelor pe care le-a ținut departe de ochii și urechile admiratorilor înfocați.

Aflată în amurgul vieții, Evelyn Hugo este în sfârșit gata să spună adevărul despre strălucitoarea și scandaloasa ei viață. Dar când o alege pentru această întreprindere pe Monique Grant, o jurnalistă cvasinecunoscută, nimeni nu este mai uimit decât Monique însăși. De ce ea? De ce acum?

Monique nu traversează chiar cea mai fericită perioadă. Soțul a părăsit-o, iar viața ei profesională bate pasul pe loc. Indiferent de motivul pentru care Evelyn a ales-o, tânăra este hotărâtă să profite de această ocazie nesperată pentru a-și dinamiza cariera.

Convocată în luxosul apartament al lui Evelyn, Monique ascultă fascinată în timp ce actrița își deapănă povestea. De la drumul către Los Angeles în anii ’50 până la decizia de a părăsi lumea divertismentului în anii ’80 și, bineînțeles, cele șapte mariaje, Evelyn evocă totul, vorbind despre ambiție nemiloasă, prietenie necondiționată și o mare dragoste interzisă. Monique începe să se lege sufletește de legendara vedetă, dar, pe măsură ce povestea lui Evelyn se apropie de încheiere, jurnalistei îi devine clar că propria viață se intersectează cu destinul actriței într-un mod tulburător.

Praise

"Fascinant, sfâșietor și învăluit în strălucirea Vechiului Hollywood, romanul Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo este una dintre cele mai captivante lecturi ale anului.” Buzzfeed

„Imaginează-ți că Mariyln Monroe ar fi trăit până la 79 de ani, ar fi hotărât să își publice memoriile și, presupunând că ai fi o jurnalistă necunoscută, te-ar fi smuls din anonimat pentru a le scrie. Aceasta este premisa romanului Cei șapte soți ai lui Eveyln Hugo și este fascinantă. În povestea asta, care te va face să dai pagină după pagină, se naște o stea, dar calea ei către succes presupune ambiție, durere și amăgiri. Alternând între relatarea directă a lui Eveyln despre călătoria ei către statutul de vedetă și observațiile lui Monique, femeia aleasă aparent la întâmplare pentru a scrie biografia, romanul încearcă să răspundă la o întrebare delicată: oare faima merită prețul pe care îl ai de plătit. Poveștile lui Eveyln, ale celor șapte soți ai ei, ale prietenilor, ale oamenilor dragi și ale confidenților lor se împletesc pentru a crea o tornadă strălucitoare, alimentată de sex, dragoste, bani și bârfe de la Hollywood. Această carte este captivantă, sexy și, uneori, sfâșietoare. Cititorii se vor bucura de strălucire și de intrigă și vor fi plăcut surprinși de întorsăturile de situație, care îi vor pune pe gânduri. Rezumând: cumpără cartea! Îmi vei mulțumi mai târziu.”  Shannon Deveny

 

„Un roman despre Hollywoodul de odinioară care este deopotrivă plin de bârfe și de detalii cutremurătoare.” People

„Vii pentru strălucirea de la Hollywood; rămâi pentru o poveste emoționantă despre o tânără jurnalistă și o legendă a ecranului.”  Cosmopolitan

„În povestea ei fascinantă, Taylor Jenkins Reid explorează perioada de glorie a Hollywood-ului cu ajutorul unei eroine asemănătoare lui Elizabeth Taylor. Vedetă prin excelență, Evelyn Hugo, acum în vârstă de 79 de ani și retrasă din activitate, dezvăluie povestea vieții sale pline de farmec și a celor șapte căsătorii scandaloase.” US Weekly

„Aventurile incredibile prin care trece Evelyn le vor încânta pe cititoare. Această călătorie extrem de captivantă a unei vedete hollywoodiene retrase din activitate și tumultoasa sa viață în Cetatea Filmului aduce cu sine neașteptate răsturnări de situație și dramă exact atât cât trebuie.” PopSugar. 

Părerea mea

Cartea apare pe 4 noiembrie și în România și este disponibilă pentru precomandă. 

Am citit cartea anul trecut pentru că era recomandată peste tot de tot Booktube-ul. A spart cam toate topurile de carte să spun așa, mi-am scris părerea pe Goodreads  atunci când am citit-o și m-am gândit că dacă tot debutează și la noi să îmi pun gândurile și aici:  

Dacă ar trebui să fac o comparație, aș spune că acest roman este o întâlnire între filmul The Notebook și industria Hollywood-ului.

The Seven Husbands of Evelyn Hugo, are în vizor viața unei actrițe fictive, este o carte doi în unu ca să zic așa. Pe de-o parte este o poveste despre o femeie și sacrificile pe care trebuia să le facă pentru a deveni și a se menține pe linia de plutire ca actriță la Hollywood, pe de cealaltă parte este o poveste de dragoste interzisă, dar memorabilă. 

Mi-a plăcut cartea este o poveste foarte frumoasă din care ai ce învață, este inspiraţională într-un fel. Este despre o femeie care se ridică de jos dintr-un oraș cam uitat de lume și ajunge cea mai iubită actriță de la Hollywood, deţinătoare a unui premiu Oscar. Romanul urmărește evoluția lui Evelyn atât ca om și, cât ca actriță în plină ascensiune, se focusează mai ales pe viața ei siropoasă, dar și cea glamoroasă de star.

Scriitura siropoasă mi-a adus aminte de Nicholas Sparks și  un pic de romanul, dar și de filmul lui: The Notebook. 

Nu mă deranjează pentru că eu dacă citesc o carte de dragoste trebuie neapărat să fie siropoasă, doar sunt o tânără cu o inimă incurabil de romantică. 

Puncte slabe:  

Însă, nu m-a dat pe spate, ba chiar romanul mi 
se pare puțin, doar puțin supraestimat. 

M-am cam plictisit să citesc despre cei șapte soți a ei. Uneori, când mă plictiseam ajungeam să număr soții si eram gen : Sunt la al cincilea soț, aaa... m

ai am doi. Încă doi și gata...  Nu mi-a plăcut nici disperarea lui Evelyn de-a rămâne în centrul atenției. Nu iubea actoria, nu era pasionată de profesia ei, ea voia doar să iasă din sărăcie și să fie faimoasă, atât! 

Ca și The Opportunist este o carte despre alegeri greșite, însă cred că Evelyn a plătit cu vârf îndesat pentru ele.

Mi-a plăcut și impactul pe care l-a avut actrița asupra vieții lui Monique Grant, femeia care ajunge să-i scrie biografia, dar și minunată devotata prietenie pe care a avut-o cu unul dintre cei șapte soți.

În final mi-a plăcut de Evelyn, a avut o evoluție matură. Viața ei a devenit cam tragică de prin anul 2000. 

My Rating:

Precomandă acum: Aici

• My Books
• Browse ▾
• Community ▾

Recenzie Mud Vein de Tarryn Fisher

 Recenzie

În primul rând, vreau să vă spun că am citit această carte anul trecut și încă mă gîndesc la ea.

Dear Reader,

I am a writer and words are my weapon. I want to hurt you. I want my words to be salt, and I want to pour them into your open wound. I want my words to be jagged pieces of mirror that you can see yourself reflected in. I am a sadist otherwise known as an artist. My books are a call to women who have been doubled over by heartache, bound by boredom, captives of a past that will not let them go, victors of a past that tried to kill them. I have a disease you see, it’s called human nature, and I am fascinated by it. So, if you choose to read Mud Vein remember that about me. I’m not writing to entertain you, or to make money, or to have my book propped neatly on a shelf in Target. I write to explore the dark corners of myself, and I want you to come with me. I’m a little bit like you. I think you’ll see yourself in the pages of Mud Vein. I haven’t told  you very much about it on purpose. I want you to go in blind. I want you to stumble across a thought, a sound, a hurt-which you had thought special to you. And realize I have felt them too, someone you have never met. If you choose to read Mud Vein, please don’t ask yourself what it says, ask yourself what it means. - Tarryn Fisher.

"You’ve been silent your whole life. You were silent when we met, silent when you suffered. Silent when life kept hitting you. I was like that too, a little. But not like you. You are a stillness. And I tried to move you. It didn’t work. But that doesn’t mean you didn’t move me. I heard everything you didn’t say. I heard it so loudly that I couldn’t shut it off. Your silence, Senna, I hear it so loudly."

O avem în centrul atenției pe Senna Richards, autoare Bestseller New York Times. Romanul începe cu Senna, trezindu-se singură într-o casă din mijlocul zăpezii. Nu știe cine a sechestrat-o sau de ce. Plimbându-se prin casă, îl găsește legat într-o altă cameră pe doctorul ei. Medicul care cu câțiva ani în urmă i-a salvat viața și nu o dată, ci de două ori. 

Dacă cumva deja vă gândiți că este o carte cu sindromul stockholm, vă înșelaţi. 

Mai târziu Senna, își dă seama că totul este un joc și că doar adevărul o poate elibera.

Condițiile în care cei doi trăiesc la început în acea casă sunt foarte bune, au electricitate, apă, mâncare cât cuprinde, chiar și câteva sticle de alcool. Prima dată când am citit asta, m-am gândit ce fel de persoană sechestrează doi oameni pentru a-i ţine în condiții excelente?

După primele unsprezece capitole am lăsat cartea și m-am gândit să citesc altceva, dar o reluam în fiecare noapte și citeam câte puțin. M-am gândit ce naiba, e Tarryn Fisher, femeia asta e un geniu, nu renunța!

În a două parte a cărții aflăm că viața protagonistei nu a fost deloc una frumoasă. 

Știți, romanele alea în care eroul este frumos, deștept, bun la suflet, talentat la orice, face numai lucruri bune în viață? Ei bine, Tarryn, nu scrie niciodată despre personaje perfecte, eroii ei, sunt frumoși, dar egoiști, inteligenți, dar mincinoși. 

În realitate oamenii mint, greșesc, regretă. Oricât cât ar fi de bun și de inteligent un om, tot face greșeli.

Senna, este mutilată, fizic și sufletește. 

Nu crede în Dumnezeu, ba chiar mai mult, pentru ea nu există nimic pozitiv pe lumea asta, urăște culorile, strălucirea soarelui și nu asculta muzică cu versuri. Este un personaj gri. Mintea ei este ca o celulă neagră, fără ferestre. Nu pătrunde deloc lumină. Se taie singură și durerea o face să se simtă vie. A fost violată, imediat după a fost diagnosticată cu cancer la sân, a fost abandonată de mamă la o vârstă fragedă, iar tatăl ei o trata ca și cum nu ar fi existat, marea ei iubire, un scriitor care a scris chiar și o carte întreagă despre ea, a abandonat-o după ce ea a refuzat să se căsătorească.

În partea a treia a cărții, Senna și Isaac, încearcă  să supraviețuiască.  

Nu e prima mea experiență cu Tarryn Fisher. În Ianuarie 2017, am început The Opportunist, o carte despre o fată care se întâlnește cu iubirea vieții ei după trei ani (băiat pe care ea l-a rănit foarte tare) Când află că acesta are amnezie este hotărâtă să profite de ocazie pentru a petrece mai mult timp cu el, deși el este logodit și de aici, începe toată povestea, o poveste despre doi tineri care sunt aduși de către destin mereu față în față. Acolo mi-a plăcut că autoarea scrie despre conexiunea puternică dintre două suflete pereche. Despre iubirea care trece dincolo de timp.

Romanul ăla mi-a tăiat răsuflarea și anul ăsta am avut fericita ocazie de-al citi din nou și de-a termina toată trilogia. M-am atașat imediat de scriitura lui Tarryn Fisher, pentru că reușește să scrie despre personaje umane, cu defecte, calități, greșeli. Pune pe hârtie natura umană așa cum e ea. 

Mud Vein, pe de cealaltă parte este un roman diferit, întunecat, dar la un moment dat avem și aici două suflete pereche aduse unui lângă celălalt. 

"There is a string that connects us that is not visible to the eye. Maybe every person has more than one soul they are connected to, and all over the world there are those invisible strings… Maybe the chances that you’ll find each and every one of your soul mates is slim. But sometimes you’re lucky enough to stumble across one. And you feel a tug. And it’s not so much a choice to love them through their flaws and through your differences, but rather you love them without even trying. You love their flaws."

Nu este totuși este un roman de dragoste. Vorba unei cunoștințe, de pe GoodReads, o fată care iubește un roman cu zombi.

Ea spune așa și citez: "Because this story is not really about zombies, you know? It’s like saying that a book is about trees only because some scenes involve the main characters having fun in the park." Așa și aici Da, într-adevăr apare și dragostea aici, dar nu aia tradițională,  pe care o știm cu toții. Cred că dacă m-aș rezuma prin a spune că este o carte de dragoste ar fi o jignire automat.

Este un roman, despre demoni personali și învingerea lor, despre supraviețuirea în condiții externe, despre iubirea care luminează sufletul și vindecă. Despre schimbare.

Deci, dacă vă așteptați la un roman în care doi oameni ajung împreună, se îndrăgostesc, se iau de mânuţe, depășesc obstacolele și aleargă liniștiți într-o grădină cu flori și fluturași, haha! Ce tare vă înșelați. O să vă taie în carne vie. Dacă aveți o rană asemănătoare cu a Sennei, cât de mică autoarea pune sare pe ea. Dacă aveți mai multe, ei, bine… Baftă! Eu a trebuit să închid cartea la un moment dat, spre final și să încep să mă rog după așa că, am terminat-o a doua zi.

Senna, trebuie să descopere două adevăruri, unul dureros, despre ea însăși și adevărul care o va elibera de tot întunericul din înăuntrul ei.

Un thriller psihologic, care reușește să atingă și inimi, să deschidă rănile cititorilor, să pună sare pe ele, nu doar să se joace cu mințile lor.

Recenzie: The Murder Complex de Lindsay Cummings (The Murder Complex #1)

Date Tehnice

Număr de pagini: 398

Număr de capitole: 89

Limba Originală: Engleză.

Editura Originală:Harper Collins

Genul: Distopie.

Data publicării oficiale:

10 Iunie 2014

Sinopsis

Meadow Woodson, a fifteen-year-old girl who has been trained by her father to fight, to kill, and to survive in any situation, lives with her family on a houseboat in Florida. The state is controlled by The Murder Complex, an organization that tracks the population with precision.

The plot starts to thicken when Meadow meets Zephyr James, who is—although he doesn’t know it—one of the MC’s programmed assassins. Is their meeting a coincidence? Destiny? Or part of a terrifying strategy? And will Zephyr keep Meadow from discovering the haunting truth about her family?

Action-packed, blood-soaked, and chilling, this is a dark and compelling debut novel by Lindsay Cummings.

Părerea mea

Acțiunea din The Murder Complex, are loc în statul Florida, într-o lume în care absolut toate bolile au fost eredicate. Pe cer plutește un soi de flux, el trimite un semnal către cipurile, pe care toți oamenii din oraș le au implantate în piele încă din naștere. Atunci când semnalul respectiv este emis, cipurile elibereză o substanța care curăță corpul uman de toate impuritățile, prin urmare nimeni nu mai poate muri. Cartea, face parte dintr-o dilogie cu același nume. Este scrisă la persoana întâi, dintr-o perspectivă duală, având la bază două personaje centrale
Meadow Woodson, o fată de șaisprezece ani, orfană de mama trăiește într-o lume distopico-post apocalipcă, în care oamenii de abia au ce mânca, aceștia fiind tratați extrem de rău. Fata locuiește într-o casă sărăcăcioasă de pe malul mării, alături de tatăl și cei doi frați. În lumea ei și a lui Zephyr James, oamenii se ucid unii pe alții, nu într-un joc mortal ca în Jocurile Foamei, ci în plină stradă pentru bunuri sau mâncare. Dacă de exemplu ucizi un om și îl jefuiești, îi vinzi bunurile furate la centrul de rații pentru a primi o bucată de carne în plus.
Zephyr James, este un orfan a cărui slujba este curețe străzile de cadavre. Când viața lui și a lui Meadow, se intersectează amândoi află secrete înfricoșătoare despre lumea în care trăiesc, dar și despre ei însuși.
În noiembrie 2016, dacă ar fi fost nevoie,  aș fi fost gata oricând să-mi vând un rinichi doar pentru a citi această carte. Dar când în cele din  urmă am reușit,  am sfârșit prin a fi un pic (profund) dezamăgită. Presupun că aveam așteptări  mari, mult prea mari. Exagerate chiar, dar am găsit și puncte forte, însă nu pot să nu iau în considerare și punctele slabe.
În lumea creată de autoare oamenii au tatuate o serie de numere pe frunți. Numerele cresc pe măsură ce cetățenii înaintează în vârstă, în acest fel guvernului îi este mai ușor să țină evidența populației și să o țină sub control. Lumea din The Murder Complex, este guvernată de un grup numit: "Inițiativa" în acest univers să fi ucis dinr-o data în timp ce pur și simplu te plimbi pe o străduță este ceva cât se poate de normal. Oamenii, care încă mai au norocul de a trăi, nu se miră acum absolut deloc când văd cadavre, putrezite și devorate de muște sau de animale pe asfalt.  Oamenii reprezintă acum pentru Inițiativă, doar niște coduri și nimic mai mult. Toată lumea este monitozată și supravegheată în permanență și nicio greșeală nu poate fi iertată. Dacă un cetățean jignește un soldat sau se plânge de traiul pe care îl duce cetățeanul este împușcat drept în cap, înainte să mai poată spune o altă vorbă. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autoarea a creat și modelat universul cărții. Ok, nu e cea mai originală distopie scrisă vreodată, ideea cu oamenii care se omoară unii pe alții, o găsim și în vestita carte Jocurile Foamei, iar ideea cu doi copii, care se cunosc întâmplător și află amândoi secrete devastatoare despre lumea care îi înconjoară, o găsim și în Legenda, dar mie personal mi-a plăcut extraordinar de tare această societate Big Brother. Am apreciat că Lindsay a reușit să creeze o carte distopică pentru tineri care să semene și cu alte titluri, respectând însă toate cerințele care se cer în scrierea unui roman de acest gen, în același timp. Iată și câteva exemple de cerințe care se cer neapărat în distopie, fie că este vorba de o distopie YA sau de una clasică:
 • un singur -stat națiune condus de o elită fără idei democratice.
 • un sistem de propagandă de stat cu programe și sisteme educaționale care îi obligă pe cetățeni să adore statul respectiv și guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viața lor în acel stat e dreaptă și bună.

 • O constantă supraveghere din partea guvernului, agențiilor sau Poliției secrete

 • forțe de poliție militarizată sau forțe private de securitate.
 • construcție a unei realități ficționale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau amenințate să creadă.
 •  O figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat și pe care oamenii o adoră după ce au fost victime ale unei campanii de cult al personalității, cum ar fi Big Brother din 1984, Binefăcătorul din Noi sau Tatăl din filmul Equilibrium.
 • insistențe ale forțelor din sistem care
 susțin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile.
 • absența unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente.
 Sursă: Wikipedia.

 În The Murder Complex, există patru reguli fundamentele:
 Regula numărul unu: Respectă Inițiativa.

Regula numărul doi: Nu depași perimetrul.

Regula numărul trei: Respectă ora de stingere.

Regula numărul patru: Nu utiliza obiecte din trecut.

 Oricine îndrăznește să încalce aceste reguli moare împușcat instantaneu, fără nici cel mai mic drept de a-și cere iertare. Oamenii sunt tratați extrem de rău, primesc doar o palmă de carne de la centrul de rați, iar locurile de muncă sunt puține, ori devii pescar, ori te angajezi la centrul de rații și bineînțeles pentru a obține un job singura cale este să ucizi concurența, familiile mari precum cea a lui Meadow, trăiesc extrem de greu.

Spre deosebire, de primul volum din Legenda, în care nu ni se dau deloc detalii despre cum s-au format Coloniile și Republica, în The Murder Complex avem explicații solide, despre cum s-a format lumea cine a format-o și așa mai departe. Se vede ca autoarea a citit multe distopii înainte să se apuce să scrie una. Unele autoare Ya Americane se pun în fața calculatorului și se apucă de scris distopie înainte să aibă vreo idee solidă despre baza universului creat (credeți-mă, am mai citit distopie)
Avem și o groază de răsturnări de situație. M-am așteptat la unele dintre ele și știți de ce? Pentru că citesem foarte multe recenzii despre carte - fără să-mi iau spoilere. Spun cu mâna pe inimă că vreo două sau trei dintre ele m-au surprins plăcut la modul U A U.
Alte două aspecte, pe care le-am admirat la această carte sunt atmosferă și misterul. Cele mai multe scene importante se petrec noaptea. Scrisul autoarei este extrem de descriptiv și te face să simți și să vezi totul clar, cutrâmurându-te.
De asemenea, unele mistere, te pot ține cu ochii lipiți de carte.

Dar acum să trecem și la ce nu mi-a plăcut. Cred că e  cam prima dată când am fost mai atașată de personajele secundare și de personajul negativ — care m-a fascinat și care cred că a devenit unul dintre răufăcătorii mei favoriți din toate timpurile —  decât de cele principale. Recunosc,  cu rușine, însă  că la capitolul 78-79 am vrut să abandonez cartea și să-i dau doar două stele pe Goodreads, pentru că... Nu am reușit să mă atașez de personaje deloc.  Mi s-a părut că nu au pic de personalitate. Asta e motivul principal pentru care spun că că m-a dezamăgit cartea.

Mă așteptam să găsesc personaje mind blown, în schimb într-o lume, în care oamenii mor de foame  ca în Jocurile Foamei (e o lume asemănătoare, dar nu întru totul) am găsit doar o altă Katniss Everdeen. Meadow ca și Katniss își dorește ca familia ei să supraviețuiască.
E tipica eroina Bad ass/kick ass care nu se diferențiază cu nimic față de alte eroinei Kick Ass din Ya, nu are niciun vis, niciun țel individual. Nimic care să o facă o protagonistă notabilă sau de neuitat, după părerea mea, ea e doar un alt personaj portretizat după eroina din Hunger Games, iar Zephyr James, este la fel de inteligent precum un copil de cinci sau șapte ani  el fiind un personaj palid. Singurele detalii care fac personajele un pic mai interesante sunt poveștile din spatele lor.

Ce mi-a plăcut:

 - Constricția lumii.
 - Misterul și multele răsturnări de situație.
 - Personajul negativ.
 - Poveștile din spatele protagoniștilor.
- Secretele și unele dezvăluiri absolut șocante și cutremurătoare.

 Ce nu mi-a plăcut:

 - Personajele principalele, care par construite prost.