joi, 14 octombrie 2021

Recenzie: Cei Șapte Soți A lui Evelyn Hugo


 Descriere:

O legendară actriță de film, care amintește întrucâtva de Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor, reflectează asupra neobositei sale ascensiuni, precum și a riscurilor pe care și le-a asumat, a iubirilor pe care le-a pierdut și a secretelor pe care le-a ținut departe de ochii și urechile admiratorilor înfocați.

Aflată în amurgul vieții, Evelyn Hugo este în sfârșit gata să spună adevărul despre strălucitoarea și scandaloasa ei viață. Dar când o alege pentru această întreprindere pe Monique Grant, o jurnalistă cvasinecunoscută, nimeni nu este mai uimit decât Monique însăși. De ce ea? De ce acum?

Monique nu traversează chiar cea mai fericită perioadă. Soțul a părăsit-o, iar viața ei profesională bate pasul pe loc. Indiferent de motivul pentru care Evelyn a ales-o, tânăra este hotărâtă să profite de această ocazie nesperată pentru a-și dinamiza cariera.

Convocată în luxosul apartament al lui Evelyn, Monique ascultă fascinată în timp ce actrița își deapănă povestea. De la drumul către Los Angeles în anii ’50 până la decizia de a părăsi lumea divertismentului în anii ’80 și, bineînțeles, cele șapte mariaje, Evelyn evocă totul, vorbind despre ambiție nemiloasă, prietenie necondiționată și o mare dragoste interzisă. Monique începe să se lege sufletește de legendara vedetă, dar, pe măsură ce povestea lui Evelyn se apropie de încheiere, jurnalistei îi devine clar că propria viață se intersectează cu destinul actriței într-un mod tulburător.


Praise


"Fascinant, sfâșietor și învăluit în strălucirea Vechiului Hollywood, romanul Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo este una dintre cele mai captivante lecturi ale anului.” Buzzfeed

„Imaginează-ți că Mariyln Monroe ar fi trăit până la 79 de ani, ar fi hotărât să își publice memoriile și, presupunând că ai fi o jurnalistă necunoscută, te-ar fi smuls din anonimat pentru a le scrie. Aceasta este premisa romanului Cei șapte soți ai lui Eveyln Hugo și este fascinantă. În povestea asta, care te va face să dai pagină după pagină, se naște o stea, dar calea ei către succes presupune ambiție, durere și amăgiri. Alternând între relatarea directă a lui Eveyln despre călătoria ei către statutul de vedetă și observațiile lui Monique, femeia aleasă aparent la întâmplare pentru a scrie biografia, romanul încearcă să răspundă la o întrebare delicată: oare faima merită prețul pe care îl ai de plătit. Poveștile lui Eveyln, ale celor șapte soți ai ei, ale prietenilor, ale oamenilor dragi și ale confidenților lor se împletesc pentru a crea o tornadă strălucitoare, alimentată de sex, dragoste, bani și bârfe de la Hollywood. Această carte este captivantă, sexy și, uneori, sfâșietoare. Cititorii se vor bucura de strălucire și de intrigă și vor fi plăcut surprinși de întorsăturile de situație, care îi vor pune pe gânduri. Rezumând: cumpără cartea! Îmi vei mulțumi mai târziu.”  Shannon Deveny

 

„Un roman despre Hollywoodul de odinioară care este deopotrivă plin de bârfe și de detalii cutremurătoare.” People

„Vii pentru strălucirea de la Hollywood; rămâi pentru o poveste emoționantă despre o tânără jurnalistă și o legendă a ecranului.”  Cosmopolitan

„În povestea ei fascinantă, Taylor Jenkins Reid explorează perioada de glorie a Hollywood-ului cu ajutorul unei eroine asemănătoare lui Elizabeth Taylor. Vedetă prin excelență, Evelyn Hugo, acum în vârstă de 79 de ani și retrasă din activitate, dezvăluie povestea vieții sale pline de farmec și a celor șapte căsătorii scandaloase.” US Weekly

„Aventurile incredibile prin care trece Evelyn le vor încânta pe cititoare. Această călătorie extrem de captivantă a unei vedete hollywoodiene retrase din activitate și tumultoasa sa viață în Cetatea Filmului aduce cu sine neașteptate răsturnări de situație și dramă exact atât cât trebuie.” PopSugar. 


Părerea mea

Cartea apare pe 4 noiembrie și în România și este disponibilă pentru precomandă. 

Am citit cartea anul trecut pentru că era recomandată peste tot de tot Booktube-ul. A spart cam toate topurile de carte să spun așa, mi-am scris părerea pe Goodreads  atunci când am citit-o și m-am gândit că dacă tot debutează și la noi să îmi pun gândurile și aici:  
Dacă ar trebui să fac o comparație, aș spune că acest roman este o întâlnire între filmul The Notebook și industria Hollywood-ului.

The Seven Husbands of Evelyn Hugo, are în vizor viața unei actrițe fictive, este o carte doi în unu ca să zic așa. Pe de-o parte este o poveste despre o femeie și sacrificile pe care trebuia să le facă pentru a deveni și a se menține pe linia de plutire ca actriță la Hollywood, pe de cealaltă parte este o poveste de dragoste interzisă, dar memorabilă. 
Mi-a plăcut cartea este o poveste foarte frumoasă din care ai ce învață, este inspiraţională într-un fel. Este despre o femeie care se ridică de jos dintr-un oraș cam uitat de lume și ajunge cea mai iubită actriță de la Hollywood, deţinătoare a unui premiu Oscar. Romanul urmărește evoluția lui Evelyn atât ca om și, cât ca actriță în plină ascensiune, se focusează mai ales pe viața ei siropoasă, dar și cea glamoroasă de star.

Scriitura siropoasă mi-a adus aminte de Nicholas Sparks și  un pic de romanul, dar și de filmul lui: The Notebook. 
Nu mă deranjează pentru că eu dacă citesc o carte de dragoste trebuie neapărat să fie siropoasă, doar sunt o tânără cu o inimă incurabil de romantică. 

Puncte slabe:  

Însă, nu m-a dat pe spate, ba chiar romanul mi 
se pare puțin, doar puțin supraestimat. 


M-am cam plictisit să citesc despre cei șapte soți a ei. Uneori, când mă plictiseam ajungeam să număr soții si eram gen : Sunt la al cincilea soț, aaa... m

ai am doi. Încă doi și gata...  Nu mi-a plăcut nici disperarea lui Evelyn de-a rămâne în centrul atenției. Nu iubea actoria, nu era pasionată de profesia ei, ea voia doar să iasă din sărăcie și să fie faimoasă, atât! 

Ca și The Opportunist este o carte despre alegeri greșite, însă cred că Evelyn a plătit cu vârf îndesat pentru ele.

Mi-a plăcut și impactul pe care l-a avut actrița asupra vieții lui Monique Grant, femeia care ajunge să-i scrie biografia, dar și minunată devotata prietenie pe care a avut-o cu unul dintre cei șapte soți.

În final mi-a plăcut de Evelyn, a avut o evoluție matură. Viața ei a devenit cam tragică de prin anul 2000. 

My Rating:



Precomandă acum: Aici



luni, 28 decembrie 2020

Recenzie Mud Vein de Tarryn Fisher


 Recenzie

În primul rând, vreau să vă spun că am citit această carte anul trecut și încă mă gîndesc la ea.



Dear Reader,


I am a writer and words are my weapon. I want to hurt you. I want my words to be salt, and I want to pour them into your open wound. I want my words to be jagged pieces of mirror that you can see yourself reflected in. I am a sadist otherwise known as an artist. My books are a call to women who have been doubled over by heartache, bound by boredom, captives of a past that will not let them go, victors of a past that tried to kill them. I have a disease you see, it’s called human nature, and I am fascinated by it. So, if you choose to read Mud Vein remember that about me. I’m not writing to entertain you, or to make money, or to have my book propped neatly on a shelf in Target. I write to explore the dark corners of myself, and I want you to come with me. I’m a little bit like you. I think you’ll see yourself in the pages of Mud Vein. I haven’t told  you very much about it on purpose. I want you to go in blind. I want you to stumble across a thought, a sound, a hurt-which you had thought special to you. And realize I have felt them too, someone you have never met. If you choose to read Mud Vein, please don’t ask yourself what it says, ask yourself what it means. - Tarryn Fisher.


"You’ve been silent your whole life. You were silent when we met, silent when you suffered. Silent when life kept hitting you. I was like that too, a little. But not like you. You are a stillness. And I tried to move you. It didn’t work. But that doesn’t mean you didn’t move me. I heard everything you didn’t say. I heard it so loudly that I couldn’t shut it off. Your silence, Senna, I hear it so loudly."



O avem în centrul atenției pe Senna Richards, autoare Bestseller New York Times. Romanul începe cu Senna, trezindu-se singură într-o casă din mijlocul zăpezii. Nu știe cine a sechestrat-o sau de ce. Plimbându-se prin casă, îl găsește legat într-o altă cameră pe doctorul ei. Medicul care cu câțiva ani în urmă i-a salvat viața și nu o dată, ci de două ori. 


Dacă cumva deja vă gândiți că este o carte cu sindromul stockholm, vă înșelaţi. 

Mai târziu Senna, își dă seama că totul este un joc și că doar adevărul o poate elibera.

Condițiile în care cei doi trăiesc la început în acea casă sunt foarte bune, au electricitate, apă, mâncare cât cuprinde, chiar și câteva sticle de alcool. Prima dată când am citit asta, m-am gândit ce fel de persoană sechestrează doi oameni pentru a-i ţine în condiții excelente?

După primele unsprezece capitole am lăsat cartea și m-am gândit să citesc altceva, dar o reluam în fiecare noapte și citeam câte puțin. M-am gândit ce naiba, e Tarryn Fisher, femeia asta e un geniu, nu renunța!


În a două parte a cărții aflăm că viața protagonistei nu a fost deloc una frumoasă. 

Știți, romanele alea în care eroul este frumos, deștept, bun la suflet, talentat la orice, face numai lucruri bune în viață? Ei bine, Tarryn, nu scrie niciodată despre personaje perfecte, eroii ei, sunt frumoși, dar egoiști, inteligenți, dar mincinoși. 

În realitate oamenii mint, greșesc, regretă. Oricât cât ar fi de bun și de inteligent un om, tot face greșeli.


Senna, este mutilată, fizic și sufletește. 

Nu crede în Dumnezeu, ba chiar mai mult, pentru ea nu există nimic pozitiv pe lumea asta, urăște culorile, strălucirea soarelui și nu asculta muzică cu versuri. Este un personaj gri. Mintea ei este ca o celulă neagră, fără ferestre. Nu pătrunde deloc lumină. Se taie singură și durerea o face să se simtă vie. A fost violată, imediat după a fost diagnosticată cu cancer la sân, a fost abandonată de mamă la o vârstă fragedă, iar tatăl ei o trata ca și cum nu ar fi existat, marea ei iubire, un scriitor care a scris chiar și o carte întreagă despre ea, a abandonat-o după ce ea a refuzat să se căsătorească.


În partea a treia a cărții, Senna și Isaac, încearcă  să supraviețuiască.  



Nu e prima mea experiență cu Tarryn Fisher. În Ianuarie 2017, am început The Opportunist, o carte despre o fată care se întâlnește cu iubirea vieții ei după trei ani (băiat pe care ea l-a rănit foarte tare) Când află că acesta are amnezie este hotărâtă să profite de ocazie pentru a petrece mai mult timp cu el, deși el este logodit și de aici, începe toată povestea, o poveste despre doi tineri care sunt aduși de către destin mereu față în față. Acolo mi-a plăcut că autoarea scrie despre conexiunea puternică dintre două suflete pereche. Despre iubirea care trece dincolo de timp.


Romanul ăla mi-a tăiat răsuflarea și anul ăsta am avut fericita ocazie de-al citi din nou și de-a termina toată trilogia. M-am atașat imediat de scriitura lui Tarryn Fisher, pentru că reușește să scrie despre personaje umane, cu defecte, calități, greșeli. Pune pe hârtie natura umană așa cum e ea. 

Mud Vein, pe de cealaltă parte este un roman diferit, întunecat, dar la un moment dat avem și aici două suflete pereche aduse unui lângă celălalt. 


"There is a string that connects us that is not visible to the eye. Maybe every person has more than one soul they are connected to, and all over the world there are those invisible strings… Maybe the chances that you’ll find each and every one of your soul mates is slim. But sometimes you’re lucky enough to stumble across one. And you feel a tug. And it’s not so much a choice to love them through their flaws and through your differences, but rather you love them without even trying. You love their flaws."


Nu este totuși este un roman de dragoste. Vorba unei cunoștințe, de pe GoodReads, o fată care iubește un roman cu zombi.


Ea spune așa și citez: "Because this story is not really about zombies, you know? It’s like saying that a book is about trees only because some scenes involve the main characters having fun in the park." Așa și aici Da, într-adevăr apare și dragostea aici, dar nu aia tradițională,  pe care o știm cu toții. Cred că dacă m-aș rezuma prin a spune că este o carte de dragoste ar fi o jignire automat.

Este un roman, despre demoni personali și învingerea lor, despre supraviețuirea în condiții externe, despre iubirea care luminează sufletul și vindecă. Despre schimbare.


Deci, dacă vă așteptați la un roman în care doi oameni ajung împreună, se îndrăgostesc, se iau de mânuţe, depășesc obstacolele și aleargă liniștiți într-o grădină cu flori și fluturași, haha! Ce tare vă înșelați. O să vă taie în carne vie. Dacă aveți o rană asemănătoare cu a Sennei, cât de mică autoarea pune sare pe ea. Dacă aveți mai multe, ei, bine… Baftă! Eu a trebuit să închid cartea la un moment dat, spre final și să încep să mă rog după așa că, am terminat-o a doua zi.


Senna, trebuie să descopere două adevăruri, unul dureros, despre ea însăși și adevărul care o va elibera de tot întunericul din înăuntrul ei.


Un thriller psihologic, care reușește să atingă și inimi, să deschidă rănile cititorilor, să pună sare pe ele, nu doar să se joace cu mințile lor.





Recenzie: Dirty Red de Tarryn Fisher (Love Me With Lies #2)









Date carte:

265 pagini

Publicată la data de: 21 December  2012
Limba: engleză
Trilogie: Love Me With Lies
Gen: Contemporary, Romance
Autor: Tarryn Fisher

Eu am citit ediția în limba spaniolă


Sinopsis



Dear Opportunist,

You thought you could take him from me, but you lost. Now, that he's mine I'll do anything to keep him. Do you doubt me? I have everything that was supposed to be yours. In case you were wondering; he doesn't ever think about you anymore. I won't let him go....ever.

Dirty Red



Leah Smith finally has everything she has ever wanted. Except she doesn't. Her marriage feels more like a loan than a lifelong commitment, and the image she has worked so hard to build is fraying before her eyes. With a new role and a past full of secrets, Leah must decide how far she is willing to go to keep what she has stolen. 


Părerea mea



În acest roman protagonista este Leah Smith, soția lui Caleb Rivers, fostul iubit al Oliviei Kesper din The Opportunist, primul volum din această trilogie minunată. 


Când am citit prima dată The Opportunist în 2017, unde am dat prima oară de Leah Smith, am crezut că este 95% similară Oliviei Kesper, dar în realitate între ele două este o diferență de la cer la pământ. Olivia este manipulatoare, dar sută la sută sigură pe ea, pe când cealaltă este manipulatoare, dar complet opusă în același timp. Caută iubire și atenție cu disperare, dar în același timp este și loială.

Leah, este o fată bogată, dar săracă din exterior pare că are o viață fabuloasă, dar din interior, ea este o versiune a cenușăresei oarecum, dar bogată. Este chinuită de nesiguranță, ușor de manipulat și se lasă condusă de vicii. Nu mi-a plăcut așa de mult ca prima carte. Leah, este un personaj demn de milă și ură, (slăbit emoțional), dar cumva mai mult de milă și poate că asta te face să empatizezi cu ea, cât de cât.

Ca și The Opportunist cartea este scrisă din perspectiva prezentului și a trecutului.
Este o carte necesară trilogiei, dar cele mai multe capitole din trecut mi s-au părut inutile, neinteresante și chiar dureros de plictisitoare, uneori. I-am simțit durerea lui Leah, felul cum se chinuia să respingă gândul că soțul ei este îndrăgostit de aceeași femeie de ani buni, felul cum încerca să se convingă pe sine că soțul ei o iubește. Poate mi-ar fi plăcut cartea, dacă nu mi-aș luat un spoiler major, cu ani în urmă sau dacă Olivia apărea mai mult. Atât romanul ăsta, cât și primul are mesaje importante.
The Opportunist ne învață că trebuie să profităm de fiecare șansă pe care o avem cu persoana iubită, să luptăm pentru persoana pe care o iubim cu adevărat (de fapt, asta presupun că este tema principală a întregii trilogii), dar și faptul că uneori trebuie să lăsăm persoanele iubite să își refacă viețiile și să lăsăm destinul să își facă treabă. Dacă e va fi, dacă nu, nu.

Din Dirty Red, învățăm că trebuie să ne iubim pe noi înșine pentru a fi iubiți de ceilalți.

Răufăcătoarei noastre îi lipsește cu desăvârșire stima de sine.
De abia aștept să văd ce am de învățat din Thief.



miercuri, 25 martie 2020

Dacă îți place cartea/seria asta... Îți va plăcea și cartea/seria aceasta (ediția distopică)


Bună, sunt o mare iubitoare de cărți distopice în special cele din categoria Young Adult.

Le citesc tot timpul. În fiecare an, în fiecare an încep cel puțin o serie nouă sau două și de-a lungul timpului am dat de destule care serii care seamănă între ele. Prin urmare m-am gândit să fac și eu aici acel Booktag care apare tot timpul pe booktube și anume: If you like this book, then you i"ll like this book.
Am adus cam două feluri de distopii: Distopii de aventură și thriller, două  dintre ele merg un pic (sau mai mult) către genul horror.
O să încep cu prima carte distopică citită de mine:
Eve de Anna Carey, o distopie de aventură.

Descrierea primului volum:
O fascinanta aventura distopica, petrecuta in 2032, la saisprezece ani dupa ce un virus mortal a sters aproape intreaga populatie de pe fata pamantului.
In ultima noapte petrecuta in scoala de fete unde este eleva, Eve descopera ceea ce se intampla in realitate cu absolventele - si soarta cumplita care le asteapta.
Evadand din singurul camin pe care il cunoscuse vreodata, ea porneste intr-o calatorie lunga, presarata cu piedici inselatoare, in cautarea unui loc in care sa poata supravietui. Pe drum il intalneste pe Caleb, un baiat rebel si dur, care traieste in salbaticie. Separata de barbati intreaga viata, Eve fusese invatata sa se teama de acestia, dar Caleb ii castiga treptat increderea… si inima.
Cand soldatii incep sa ii vaneze, Eve trebuie sa aleaga intre adevarata dragoste si propria ei viata.
Evocativa, romantica si uneori inspaimantatoare, Eve este primul roman dintr-o noua trilogie captivanta, cu o eroina de neuitat.


Am citit toată trilogia și mi-a plăcut - cu excepția ultimului volum, care să fiu sinceră nu mi-a plăcut deloc - bine, nu la nebunie. Ca să fiu din nou sinceră trilogia asta nu mi se pare spectaculoasă în vreun fel. Personajele sunt simple, dar ușor de simpatizat. Eve nu este vreo Katniss, lumea construită de autoare lasă de dorit, dar cu toate acestea seria este scurtă, ușor de citit și foarte enjoyiable. Sunt sigură că celor care au citit-o le-a plăcut măcar puțin, deci dacă deja ați citit trilogia aceasta, va plăcut și vă este chiar și doar un pic dor de ea: Vă recomand: 
Trilogia The Chemical Garden de Lauren Destefano.

Descriere:
By age sixteen, Rhine Ellery has four years left to live. She can thank modern science for this genetic time bomb. A botched effort to create a perfect race has left all males with a lifespan of 25 years, and females with a lifespan of 20 years. Geneticists are seeking a miracle antidote to restore the human race, desperate orphans crowd the population, crime and poverty have skyrocketed, and young girls are being kidnapped and sold as polygamous brides to bear more children.

When Rhine is kidnapped and sold as a bride, she vows to do all she can to escape. Her husband, Linden, is hopelessly in love with her, and Rhine can't bring herself to hate him as much as she'd like to. He opens her to a magical world of wealth and illusion she never thought existed, and it almost makes it possible to ignore the clock ticking away her short life. But Rhine quickly learns that not everything in her new husband's strange world is what it seems. Her father-in-law, an eccentric doctor bent on finding the antidote, is hoarding corpses in the basement. Her fellow sister wives are to be trusted one day and feared the next, and Rhine is desperate to communicate to her twin brother that she is safe and alive. Will Rhine be able to escape--before her time runs out?

Together with one of Linden's servants, Gabriel, Rhine attempts to escape just before her seventeenth birthday. But in a world that continues to spiral into anarchy, is there any hope for freedom

Deocamdată am citit doar prima carte, care se numește Wither acum doi ani și mi-a plăcut mult, chiar mai mult decât Eve.

De ce seamănă? 
- În ambele serii există un virus care domină sau a dominat lumea. 
În Eve o mare parte dintre adulți au murit din cauza molimei, în timp ce în The Chemical Garden un alt virus  permite populației feminine să trăiască doar douăzeci de ani, în timp ce cea masculină trăiește douăzeci și cinci de ani.
- în ambele trilogii marea ambiție a guvernului a fost să găsească o metodă pentru a extinde populația.

Ambele eroine sunt două fete simple care vor să scape din situațiile în care se află și să găsească refugiu. Nu sunt experte în arme, ori arte marțiale.

-Ambele trilogii nu au nimic ieșit din comun: nu au lumi extrem de bine construite, nu au eroine memorabile, nu sunt alerte, dar sunt adictive. Vrei să termini de citit.

O să continui comparaţiile cu o serie foarte dragă mie și cu o alta a cărei prim roman mi-a plăcut mai puțin, dar acum citesc volumul doi și incepe să îmi placă și anume: Seria Unwind de Neal Shusterman

Descrierea primului volum

Connor, Risa, and Lev are running for their lives.

The Second Civil War was fought over reproductive rights. The chilling resolution: Life is inviolable from the moment of conception until age thirteen. Between the ages of thirteen and eighteen, however, parents can have their child "unwound," whereby all of the child's organs are transplanted into different donors, so life doesn't technically end. Connor is too difficult for his parents to control. Risa, a ward of the state, is not enough to be kept alive. And Lev is a tithe, a child conceived and raised to be unwound. Together, they may have a chance to escape and to survive. 

și seria: Minți Primejdioase de Alexandra Bracken
DESCRIEREA PRIMULUI VOLUM


In ziua cand a implinit zece ani, Ruby s-a trezit simtind ca inauntrul ei s-a schimbat ceva. Ceva atat de ingrijorator, incat parintii ei au inchis-o in garaj si au chemat politia. Ceva din pricina caruia a fost trimisa la Thurmond, o „tabara de reabilitare“ guvernamentala, cu conditii foarte aspre. Desi a supravietuit bolii misterioase care a omorat aproape toti copiii din America, Ruby si ceilalti supravietuitori au descoperit ceva si mai rau: ca au puteri infricosatoare pe care nu le pot controla.
Acum, la saisprezece ani, Ruby se numara printre cei periculosi.
Cand iese la iveala adevarul despre capacitatile ei — adevar pe care l-a ascuns de toata lumea, pana si de autoritatile taberei —, Ruby abia reuseste sa scape cu viata din Thurmond si se alatura unui grup de fugari care au scapat si ei din tabara: Zu, o fata bantuita de trecutul ei, Chubs, un geniu taciturn, si Liam, liderul lor neinfricat, care se indragosteste de Ruby. Dar, in drum spre ultimul refugiu pentru tinerii ca ei, Ruby trebuie sa ia o decizie extrem de dificila, care poate insemna renuntarea la singura ei sansa de a duce o viata normala.


Abia acum îmi dau seama că trebuia să le așez fix invers având în vedere că Minți Primejdioase e cea publicată la noi și nu Unwind, cel puțin pentru moment. Dar știți cum e omul incepe întotdeauna cu ce-i e mai drag.
Dar dacă va plăcut trilogia Alexandrei Bracken, puteți încerca liniștiţi seria Unwind. Știu că mulți compară The Darkest Minds cu seria Spulberă-mă de Tahereh Mafi, însă eu le-am citit pe amândouă și în afara faptului că ambele sunt distopii care au protagoniști cu superputeri, câteva asemănări dintre Ruby, Juliette și Warner și Clancy cred că sunt total diferite. Alte structuri, altă poveste, altă scriere, etc.

De ce seamănă The Darkest Minds mai mult cu Unwind decât cu Shatter me? 
- Copii care sunt considerați monștrii periculoși de către cei din jur (în Minți Primejdioase pentru că au superputeri, iar în Unwind pentru că sunt delincvenți, rebeli și răi)
- Un grup de adolescenți care se întâlnesc printr-o coincidență și fug împreună de soarta oribilă pe care le-o pregătesc guvernul.
- Un guvern care le ordonă cetățenilor să-și dea copii pe mâinile lor.
- Părinți care nu au nicio problemă in aș trimite copiii mai mult sau mai puțin către moarte, respectiv pe mâna sistemului.
- Povești sfâșietoare despre părinți fără inimă, cruzi care își lași copii în urmă respectiv aceeași încărcătură emoțională.

Unwind e mai întunecată, în comparație cu Minți Primejdioase, dar și alte distopii. Seria a urcat pe locul doi în topul seriilor  mele distopice mai exact de la volumul doi. Primul înclină ușor către genul horror, iar celelalte trei volume merg oarecum cum mai mult spre genul menționat mai sus.
Volumele doi și patru sunt preferatele mele, deoarece sunt șocante. 
Seria tratează subiecte precum traficul de carne vie în adevăratul sens al cuvântului, dar și prietenia.
Primul volum din Minți Primejdioase mi s-a părut o carte plictisitoare și greoaie de citit pentru un Ya și repet teribil de plictisitoare, cel puțin pentru un volum care este promovat ca fiind un thriller distopic  cred că este de fapt o distopie de aventură, cinci scene de acțiune nu transformă o carte în thriller, iar cele două personaje principale mi s-au părut neoriginale, șterse, palide și nu în ultimul rând prea inimoase pentru lumea în care își trăiesc coșmarul, pe când personajele din Unwind mi se par mult mai carismatice. Să știți că acum citesc volumul doi din Minți Primejdioase și mi se pare mai bun decât primul din anumite puncte de vedere Dar și chiar și cu toate criticile date văd în seria Minți Primejdioase un pic de potențial cât de mic. Cred totuși că problema principală este stilul autoarei.
De la primul volum din Unwind am avut așteptări ieșite din comun înainte să-l citesc, deci cred că de asta i-am dat 3 stele în stele din 5, dar restul seriei a fost exact cum mi-am dorit.


Trecând la a treia comparație… 


 Dacă ai citit trilogia Legenda de Marie Lu și ţi-a plăcut, ar trebui sigur să incerci cu încredere dilogia The Murder Complex de Lindsay Cumings.
Descrierea primului volum
An action-packed, blood-soaked, futuristic debut thriller set in a world where the murder rate is higher than the birthrate. For fans of Moira Young’s Dust Lands series, La Femme Nikita, and the movie Hanna.

Meadow Woodson, a fifteen-year-old girl who has been trained by her father to fight, to kill, and to survive in any situation, lives with her family on a houseboat in Florida. The state is controlled by The Murder Complex, an organization that tracks the population with precision.

The plot starts to thicken when Meadow meets Zephyr James, who is—although he doesn’t know it—one of the MC’s programmed assassins. Is their meeting a coincidence? Destiny? Or part of a terrifying strategy? And will Zephyr keep Meadow from discovering the haunting truth about her family?

Action-packed, blood-soaked, and chilling, this is a dark and compelling debut novel by Lindsay Cummings.

De ce?
Pentru că:
- Este distopie.
- Se concentrează pe două personaje principale fată-băiat  din lumi diferite care se întâlnesc și află secrete uriașe despre lumea în care trăiesc.
Luptă împotriva celor răi.
- instalove.
- Meadow seamănă cu June.
- Zephyr seamănă cu Day puțin.
- Mulți răufăcători.

Notă: Să știți că lumea distopică este mult mai șocantă decât în Legenda și mai bine construită și unii dintre răufăcători sunt criminali în serie psihopaţi, iar dilogia este plină de răsturnări de răsturnări de situație.

P.S A treia carte din imagine (cea cu copertă roz-albastru) The Fear Trials este o nuvelă prequel.


Iar dacă vreți variante fantasy, fiind în același timp distopice oarecum pentru seria Legenda, iată:
Dilogia Acest Cântec Neîmblânzit

Descriere Acest Cântec Neîmblânzit

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…
Și seria Elias și Spioana Cârturarilor (4 volume)



Descriere Elias și Spioana Cârturarilor
Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat.  
Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei.
Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.
„M-a dat gata… O carte întunecată, complexă, vie, romantică – aşteptaţi-vă să vă simţiţi complet transportaţi.“  MTV.com

„Un lucru pot spune cu siguranţă: n-o poţi lăsa din mână. La un moment dat, pur şi simplu n-o mai poţi lăsa din mână. Sabaa Tahir este o scriitoare bună, dar mai ales este o povestitoare foarte bună.“ The Huffington Post
Cam același asemănări cu Legenda doar că lumi fantasy cu bază distopică.
A patra comparație este...

Dacă ţi-a plăcut seria Divergent de Veronica Roth și ți-e dor de ea, poți încerca trilogia The Testing de Joelle Charbonneau

Descrierea The Testing

Keep your friends close and your enemies closer. Isn’t that what they say? But how close is too close when they may be one and the same?

The Seven Stages War left much of the planet a charred wasteland. The future belongs to the next generation’s chosen few who must rebuild it. But to enter this elite group, candidates must first pass The Testing—their one chance at a college education and a rewarding career.

Cia Vale is honoured to be chosen as a Testing candidate; eager to prove her worthiness as a University student and future leader of the United Commonwealth. But on the eve of her departure, her father’s advice hints at a darker side to her upcoming studies--trust no one.

But surely she can trust Tomas, her handsome childhood friend who offers an alliance? Tomas, who seems to care more about her with the passing of every gruelling (and deadly) day of the Testing.

To survive, Cia must choose: love without truth or life without trust.

De ce ?
- Aceeași scenă de început: Fata pregătită de mama ei in oglindă.
- Eroine similare detarminate amândouă să se încadreze în societate, însă spre deosebire de Tris, Dacă Cia s-ar încadra într-o facţiune ar fi sigur erudiție.
- Prietenii și trădări.
- Evenimente neprevăzute.



Cam atât deocamdată cândva am de gând să pregătesc și o a doua parte, am văzut câteva serii care mi se pare că seamănă cu Delirium de Lauren Oliver, de exemplu după ce voi citi și seriile acelea voi face și o partea a două, după ce citesc și trilogia The Hunger Games, termin seria Shatter me cu siguranță voi mai face comparații. 
Sper să vă fie de folos articolul dacă vă e dor de seriile și trilogiile voastre distopice preferate și căutați ceva similar.

miercuri, 18 martie 2020

Recenzie Al Cincilea Val de Rick Yancey

Am început Al Cincilea Val într-o zi de ianuarie a anului 2018 când eram foarte deprimată și deși cu câțiva ani înainte era așezată frumos doar pe lista mea de "Maybe" cu puține șanse să fie citită vreodată, ba mă chiar gândeam să pun trilogia într-un articol de pe blogul ăsta cu titlul: Serii pe care nu am de gând să le citesc.

Din câte știu eu primul volum nu a fost primit cu atât de mult entuziasm în ţara noastră ca în alte țări. Cartea era super lăudată în afară, dar mulți cititori din România o consideră mediocră, neoriginală, plină de clișee, plicticoasă, etc. Știu mulți oameni care au renunțat la ea. Am mers pe mâna lor și am zis că sigur nu e nimic de ea. Țin minte că atunci când am început-o mi-am spus: Cartea asta nu poate fi mai rea decât starea pe care o am eu acum. Dacă e chiar nașpa, o las și eu și am gătat povestea, ce se poate întâmpla rău. Cred însă că contat foarte mult faptul că nu am avut așteptări nici mari, nici mici. Nu am avut deloc. Înainte să mă apuc de carte citisem câteva fragmente pe fugă și văzusem o propoziție de genul: Numele meu e Cassie. Și mi-am spus ce mama naibii? Sună ca o poveste scrisă de un copil de doisprezece ani de pe Wattpad care nu a citit nicio carte în viața lui. Nu e de mirare că nu-i place nimănui. Ideea e că adevărul meu legat de această carte nu a fost ăsta. Această carte a devenit una dintre cărțile mele nu preferate, ci absolut preferate. Este o carte care a fost impactantă pentru mine și la care mă gândesc și în ziua de azi.

De ce îmi place Al Cincilea Val?

Păi... Ei bine pentru că e cu siguranță cea mai emoționantă carte Science Fiction pe care am citit-o vreodată. 

E una dintre puținele cărți pe care le simți atunci când le citești — Eu una am simțit-o -La propriu.

Mi-a întrat în sânge.

În creier. 

În suflet. (eu nu simt simt multe cărți în adevăratul sens al cuvântului) — cu toate că nu am fost pasionată niciodată de subiectul Extratereștrilor, e un subiect la care eu eram indiferentă. 

Și care acum mă sperie. Sunt genul de cititoare care intră sută la sută într-o carte doar atunci când îi place la nebunie. De câte ori citesc un roman care mi se pare așa și așa sunt treizeci-cincizeci în carte și cincizeci-șaizeci la sută în lumea reală. Al cincilea Val a reușit să mă facă să plâng și să râd, ba chiar am fost nevoită să renunț la citit odată pentru că am început să râd copios la glumele lui Ben Perish și era noapte și toată lumea dormea, iar mama s-a trezit și mi-a spus că fac zgomot.

Autorul are o putere încredibilă de a-l face pe cititor să simtă apocalipsa pe propria piele, așa cum nu a făcut-o vreodată și înainte să îți dai seama, ești absorbit de gândurile personajelor, de sentimentele lor. Exact cum în carte omul este absorbit de amuțitori. 

Exact cum omulului îi este furat corpul de o entitate, exact cum extratereștri devin umani și oamenii, devin extratereștri. Așa devii TU personajul. Așa devine personajul Tu. 


Mi-au plăcut toate personajele, m-au atins toate poveștile lor.  Toate, cu excepția unuia  au fost marcate profund de invazie. Își pierd familiile (în cinci valuri și moduri chinuitoare), viețile, prietenii, visurile speranțele. Totul dintr-odată. Tocmai atunci când lumea le este mai dragă.

Voiam să-i îmbrățișez pe toți și să le spun că totul va fi bine. 

De câte ori citeam despre cum apocalipsa le-a furat familiile toți acelor copii, spuneam Doamne îți mulțumim că nu s-a întâmplat încă. 

Autorul mi se pare fanstatic pentru că deși are o vârstă reușește să scrie despre personaje diferite de 15 ani, exact ca un puști de 15 ani și reușește să mențină echilibru pentru a crea o carte despre apocalipsă inteligenta, realistă, dramatică și nu în ultimul rând înfricoșătoare. Este o carte atmosferică, întunecată și mă mai repet o dată: dramatică. Nu știu de voi, dar pentru mine nu poate există nicio carte care tratează apocalipsa fără dramatism și tragedie și aceasta carte le cuprinde pe ambele.


Nu am citit The Host (Gazda) ,Ender's Game sau The Passage (Transformarea), cu care tot e comparată și poate că nu e o carte tocmai originală, dar este o carte PUTERNICĂ, precum apa care trece peste tine și dacă ești din piatră. Cassie este un personaj memorabil, cu bune și cu rele, pe care l-am înțeles cu fiecare pas. Nu o judec pentru că a îndrăznit să iubească și să spere. A făcut-o pentru că a rămas fără nimic aproape și tot ce avea nevoie era o îmbrățișare, o strângere de mână. Tot ce a făcut ea este uman și atât. 

Singura carte/serie/trilogie despre apocalipsă pe care am citit-o a fost Penryn Și Sfârșitul Lumii de Susan Ee  — Nu mă pot abține să nu compar — și cu toate că aceea are și ea destulă, dramă și chiar scene horror pline de sadism, plus canibalism și alte evenimente atroce, pe mine Al Cincilea Val a reușit să mă sperie mult mai tare. Al Cincilea Val e înfricoșătoare într-un mod diferit și efectul dramatic este cu totul altul. 

Mi-au plăcut : AngelFall și World After, dar... și știu că o să sune răutăcios, dar cred că acea trilogie este scrisă după o rețetă de marketing și atât, pe când Al Cincilea Val nu este doar o carte/serie de divertisment, ci una mult mai realistă care reușește să îți dea de gândit. 

Deși, nu este un thriller ca și cel cu Penryn, neapărat se citește repede. Acum depinde de așteptările fiecăruia. Eu nu am avut niciuna. Am citit cartea anul trecut când eram deprimată și atât. I-am dat 4,5/5 pentru că unele personaje aveau uneori cam aceeași voce, iar un eveniment esențial putea fi un twist glorios în plus în perspectiva lui Ben, dar nu este pentru că e menționat devreme în perspectiva lui Cassie. 



sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Recenzie: The Opportunist de Tarryn Fisher (Love me with lies #1)



Descriere:


Olivia Kaspen has just discovered that her ex-boyfriend, Caleb Drake, has lost his memory. With an already lousy reputation for taking advantage of situations, Olivia must decide how far she is willing to go to get Caleb back. Wrestling to keep her true identity and their sordid past under wraps, Olivia’s greatest obstacle is Caleb’s wicked, new girlfriend; Leah Smith. It is a race to the finish as these two vipers engage in a vicious tug of war to possess a man who no longer remembers them. But, soon enough Olivia must face the consequences of her lies, and in the process discover that sometimes love falls short of redemption. 



Părerea mea





Ok, am nevoie să mă recompun pentru a scrie o recenzie adevărată. Chiar și la a doua citire sunt tot la fel de impresionată. The Opportunist, este genul ăla de carte pe care o dată ce o citești nu o uiți. Niciodată. Fie că ţi-a plăcut sau nu.
Este o poveste despre o iubire profundă, capabilă să străbată munții. Despre destin, dar și despre soarta pe care o faci tu cu mâna ta. Despre ceea ce îți este scris. Despre greșeli și consecințele care le urmează, despre alegeri greșite. The Opportunist este despre lupta pentru dragostea adevărată, pe care o trăiești doar o dată în viață.
The Opportunist nu este ca toate celelalte cărți New Adult pe care le citești. Nu avem o fată bună, depresivă care merge la terapie și se întâlnește cu băiatul rău, iar cei doi ajung să se cunoască, depășesc obstacole și rămân împreună veșnic. Fericiți până la adânci bătrâneți după ce ajung să se vindece reciproc de traume.
The Opportunist merge pe ideea: În dragoste și în război totul e posibil. Sunt multe de spus despre cartea asta și cuvintele nu îmi ies. Unul dintre motivele pentru care am iubit romanul încă din 2017 și până acum este pentru că m-am conectat cu Olivia. M-am regăsit în ea și am înteles-o perfect.

Da, da, da, in lumea reală oamenii greșesc ca Olivia, alungăm oamenii pe care-i iubim de lângă noi, fugim de ei, îi judecăm greșit. Regretăm, reparăm. Spunem nu când trebuia să spuneam da și invers.

“I’m Olivia Kaspen, and if I love something I rip it from my life. Not intentionally… not unintentionally either.”

Ok, nu este o eroină demnă de aplauze. Este egoistă, manipulatoare, luptă extrem de murdar, uneori, face greșeli de neiertat.
Olivia, este o orfană, care știe că viața nu-i va oferi nimic fără muncă, așa că învață pe brânci, și în momentul în care îl întâlnește pe Caleb Drake este hotărâtă să nu se lase pradă farmecelor lui. Nu se lasă deloc ușor cucerită de băiatul popular:

 "Știu ce i-a făcut tata mamei, eu nu mă voi îndrăgosti niciodată" "Școala este mai importantă decât băieții."

 "Nu am tîmp de distrageri. "

"Dacă voi sfârși cu inima frântă?"

Asta își tot spune Olivia în minte, dar Caleb Drake este din în ce mai fascinat de această fată snoabă și nu acceptă un nu. Olivia se lasă condusă de frică și fuge de dragoste, dar apoi Caleb devine centrul universului ei, fără să vrea chiar dacă îl ține departe, iar când ea își da seama de asta vrea să repare totul.

Fata este conștientă că deține în piept o inimă întunecată și închisă pe care cumva Caleb Drake, a reușit să o lumineze și să o deschidă. La un moment dat, după un timp devine conștientă că nu va mai iubi niciun bărbat la fel cum a făcut cu Caleb. Și face orice ca să il recupereze. Orice.
 "He taught me who I was, something I would never have known, without his deft Handling of my personality”

Nu văd nimic rău în a lupta pentru ceea ce iubești și eu aș face-o.

What you're doing--it's the right thing. Going after what you love despite everything you've done, and I won't sugarcoat it, you've done some pretty lousy things, but you did it all because you love this single human being so much you couldn't help yourself. There is an honesty to that.”


 Bine, vă jur că nu aș lupta la fel de murdar pe cât a făcut-o ea, dar aș lupta dacă aș avea atâtea ocazii ca Olivia. Deobicei, bărbații sunt cei care luptă, cei care agață fata. (La inceput așa este și aici, dar apoi nu) ador când este invers, ador când văd o femeie luptând pentru un bărbat. Pentru că eu cred în feminism, iar pentru mine feminismul nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât egalitatea dintre sexe. Atât. Eroina nu este fata bună, niciun personaj din carte nu este bun sau rău. Personajele sunt umane. Cu părți rele și bune.
Niciun om nu este în totalitate bun sau în totalitate rău (bine, înafara criminaliilor în serie)

Romanul nu ilustrează o relație tip lapte și miere, avem o relație imperfectă cu suișuri și coborâșuri. Secrete și lipsă de comunicare, consecințe. Ego-uri, dar în povestea asta dragostea depășește ego-ul, iar inima are tendința să meargă mereu lângă cine apariține. Chiar dacă pare că nu e bine. Finalul este trist, neașteptat, dar corect.

Rating: 5/5.

duminică, 4 martie 2018

Recenzie: The Murder Complex de Lindsay Cummings (The Murder Complex #1)




Date Tehnice
Număr de pagini: 398
Număr de capitole: 89
Limba Originală: Engleză.

Editura Originală:Harper Collins
Genul: Distopie.
Data publicării oficiale:
10 Iunie 2014

Sinopsis

Meadow Woodson, a fifteen-year-old girl who has been trained by her father to fight, to kill, and to survive in any situation, lives with her family on a houseboat in Florida. The state is controlled by The Murder Complex, an organization that tracks the population with precision.
The plot starts to thicken when Meadow meets Zephyr James, who is—although he doesn’t know it—one of the MC’s programmed assassins. Is their meeting a coincidence? Destiny? Or part of a terrifying strategy? And will Zephyr keep Meadow from discovering the haunting truth about her family?
Action-packed, blood-soaked, and chilling, this is a dark and compelling debut novel by Lindsay Cummings.

Părerea mea


Acțiunea din The Murder Complex, are loc în statul Florida, într-o lume în care absolut toate bolile au fost eredicate. Pe cer plutește un soi de flux, el trimite un semnal către cipurile, pe care toți oamenii din oraș le au implantate în piele încă din naștere. Atunci când semnalul respectiv este emis, cipurile elibereză o substanța care curăță corpul uman de toate impuritățile, prin urmare nimeni nu mai poate muri. Cartea, face parte dintr-o dilogie cu același nume. Este scrisă la persoana întâi, dintr-o perspectivă duală, având la bază două personaje centrale
Meadow Woodson, o fată de șaisprezece ani, orfană de mama trăiește într-o lume distopico-post apocalipcă, în care oamenii de abia au ce mânca, aceștia fiind tratați extrem de rău. Fata locuiește într-o casă sărăcăcioasă de pe malul mării, alături de tatăl și cei doi frați. În lumea ei și a lui Zephyr James, oamenii se ucid unii pe alții, nu într-un joc mortal ca în Jocurile Foamei, ci în plină stradă pentru bunuri sau mâncare. Dacă de exemplu ucizi un om și îl jefuiești, îi vinzi bunurile furate la centrul de rații pentru a primi o bucată de carne în plus.
Zephyr James, este un orfan a cărui slujba este curețe străzile de cadavre. Când viața lui și a lui Meadow, se intersectează amândoi află secrete înfricoșătoare despre lumea în care trăiesc, dar și despre ei însuși.
În noiembrie 2016, dacă ar fi fost nevoie,  aș fi fost gata oricând să-mi vând un rinichi doar pentru a citi această carte. Dar când în cele din  urmă am reușit,  am sfârșit prin a fi un pic (profund) dezamăgită. Presupun că aveam așteptări  mari, mult prea mari. Exagerate chiar, dar am găsit și puncte forte, însă nu pot să nu iau în considerare și punctele slabe.
În lumea creată de autoare oamenii au tatuate o serie de numere pe frunți. Numerele cresc pe măsură ce cetățenii înaintează în vârstă, în acest fel guvernului îi este mai ușor să țină evidența populației și să o țină sub control. Lumea din The Murder Complex, este guvernată de un grup numit: "Inițiativa" în acest univers să fi ucis dinr-o data în timp ce pur și simplu te plimbi pe o străduță este ceva cât se poate de normal. Oamenii, care încă mai au norocul de a trăi, nu se miră acum absolut deloc când văd cadavre, putrezite și devorate de muște sau de animale pe asfalt.  Oamenii reprezintă acum pentru Inițiativă, doar niște coduri și nimic mai mult. Toată lumea este monitozată și supravegheată în permanență și nicio greșeală nu poate fi iertată. Dacă un cetățean jignește un soldat sau se plânge de traiul pe care îl duce cetățeanul este împușcat drept în cap, înainte să mai poată spune o altă vorbă. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autoarea a creat și modelat universul cărții. Ok, nu e cea mai originală distopie scrisă vreodată, ideea cu oamenii care se omoară unii pe alții, o găsim și în vestita carte Jocurile Foamei, iar ideea cu doi copii, care se cunosc întâmplător și află amândoi secrete devastatoare despre lumea care îi înconjoară, o găsim și în Legenda, dar mie personal mi-a plăcut extraordinar de tare această societate Big Brother. Am apreciat că Lindsay a reușit să creeze o carte distopică pentru tineri care să semene și cu alte titluri, respectând însă toate cerințele care se cer în scrierea unui roman de acest gen, în același timp. Iată și câteva exemple de cerințe care se cer neapărat în distopie, fie că este vorba de o distopie YA sau de una clasică:
 • un singur -stat națiune condus de o elită fără idei democratice.
 • un sistem de propagandă de stat cu programe și sisteme educaționale care îi obligă pe cetățeni să adore statul respectiv și guvernul său, în încercarea de a-i convinge că viața lor în acel stat e dreaptă și bună.

 • O constantă supraveghere din partea guvernului, agențiilor sau Poliției secrete

 • forțe de poliție militarizată sau forțe private de securitate.
 • construcție a unei realități ficționale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau amenințate să creadă.
 •  O figură politică fantomatică ce se află în fruntea acelui stat și pe care oamenii o adoră după ce au fost victime ale unei campanii de cult al personalității, cum ar fi Big Brother din 1984, Binefăcătorul din Noi sau Tatăl din filmul Equilibrium.
 • insistențe ale forțelor din sistem care
 susțin că au creat cea mai bună dintre lumile posibile.
 • absența unor produse de bază, ca de ex. penuria de alimente.
 Sursă: Wikipedia.

 În The Murder Complex, există patru reguli fundamentele:
 Regula numărul unu: Respectă Inițiativa.

Regula numărul doi: Nu depași perimetrul.

Regula numărul trei: Respectă ora de stingere.

Regula numărul patru: Nu utiliza obiecte din trecut.

 Oricine îndrăznește să încalce aceste reguli moare împușcat instantaneu, fără nici cel mai mic drept de a-și cere iertare. Oamenii sunt tratați extrem de rău, primesc doar o palmă de carne de la centrul de rați, iar locurile de muncă sunt puține, ori devii pescar, ori te angajezi la centrul de rații și bineînțeles pentru a obține un job singura cale este să ucizi concurența, familiile mari precum cea a lui Meadow, trăiesc extrem de greu.

Spre deosebire, de primul volum din Legenda, în care nu ni se dau deloc detalii despre cum s-au format Coloniile și Republica, în The Murder Complex avem explicații solide, despre cum s-a format lumea cine a format-o și așa mai departe. Se vede ca autoarea a citit multe distopii înainte să se apuce să scrie una. Unele autoare Ya Americane se pun în fața calculatorului și se apucă de scris distopie înainte să aibă vreo idee solidă despre baza universului creat (credeți-mă, am mai citit distopie)
Avem și o groază de răsturnări de situație. M-am așteptat la unele dintre ele și știți de ce? Pentru că citesem foarte multe recenzii despre carte - fără să-mi iau spoilere. Spun cu mâna pe inimă că vreo două sau trei dintre ele m-au surprins plăcut la modul U A U.
Alte două aspecte, pe care le-am admirat la această carte sunt atmosferă și misterul. Cele mai multe scene importante se petrec noaptea. Scrisul autoarei este extrem de descriptiv și te face să simți și să vezi totul clar, cutrâmurându-te.
De asemenea, unele mistere, te pot ține cu ochii lipiți de carte.
Dar acum să trecem și la ce nu mi-a plăcut. Cred că e  cam prima dată când am fost mai atașată de personajele secundare și de personajul negativ — care m-a fascinat și care cred că a devenit unul dintre răufăcătorii mei favoriți din toate timpurile —  decât de cele principale. Recunosc,  cu rușine, însă  că la capitolul 78-79 am vrut să abandonez cartea și să-i dau doar două stele pe Goodreads, pentru că... Nu am reușit să mă atașez de personaje deloc.  Mi s-a părut că nu au pic de personalitate. Asta e motivul principal pentru care spun că că m-a dezamăgit cartea.
Mă așteptam să găsesc personaje mind blown, în schimb într-o lume, în care oamenii mor de foame  ca în Jocurile Foamei (e o lume asemănătoare, dar nu întru totul) am găsit doar o altă Katniss Everdeen. Meadow ca și Katniss își dorește ca familia ei să supraviețuiască.
E tipica eroina Bad ass/kick ass care nu se diferențiază cu nimic față de alte eroinei Kick Ass din Ya, nu are niciun vis, niciun țel individual. Nimic care să o facă o protagonistă notabilă sau de neuitat, după părerea mea, ea e doar un alt personaj portretizat după eroina din Hunger Games, iar Zephyr James, este la fel de inteligent precum un copil de cinci sau șapte ani  el fiind un personaj palid. Singurele detalii care fac personajele un pic mai interesante sunt poveștile din spatele lor.
Ce mi-a plăcut:
 - Constricția lumii.
 - Misterul și multele răsturnări de situație.
 - Personajul negativ.
 - Poveștile din spatele protagoniștilor.
- Secretele și unele dezvăluiri absolut șocante și cutremurătoare.

 Ce nu mi-a plăcut:
 - Personajele principalele, care par construite prost.