Pagini

Pages - Menu

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

Recenzie: The Opportunist de Tarryn Fisher (Love me with lies #1)



Descriere:


Olivia Kaspen has just discovered that her ex-boyfriend, Caleb Drake, has lost his memory. With an already lousy reputation for taking advantage of situations, Olivia must decide how far she is willing to go to get Caleb back. Wrestling to keep her true identity and their sordid past under wraps, Olivia’s greatest obstacle is Caleb’s wicked, new girlfriend; Leah Smith. It is a race to the finish as these two vipers engage in a vicious tug of war to possess a man who no longer remembers them. But, soon enough Olivia must face the consequences of her lies, and in the process discover that sometimes love falls short of redemption. 



Părerea mea





Ok, am nevoie să mă recompun pentru a scrie o recenzie adevărată. Chiar și la a doua citire sunt tot la fel de impresionată. The Opportunist, este genul ăla de carte pe care o dată ce o citești nu o uiți. Niciodată. Fie că ţi-a plăcut sau nu.
Este o poveste despre o iubire profundă, capabilă să străbată munții. Despre destin, dar și despre soarta pe care o faci tu cu mâna ta. Despre ceea ce îți este scris. Despre greșeli și consecințele care le urmează, despre alegeri greșite. The Opportunist este despre lupta pentru dragostea adevărată, pe care o trăiești doar o dată în viață.
The Opportunist nu este ca toate celelalte cărți New Adult pe care le citești. Nu avem o fată bună, depresivă care merge la terapie și se întâlnește cu băiatul rău, iar cei doi ajung să se cunoască, depășesc obstacole și rămân împreună veșnic. Fericiți până la adânci bătrâneți după ce ajung să se vindece reciproc de traume.
The Opportunist merge pe ideea: În dragoste și în război totul e posibil. Sunt multe de spus despre cartea asta și cuvintele nu îmi ies. Unul dintre motivele pentru care am iubit romanul încă din 2017 și până acum este pentru că m-am conectat cu Olivia. M-am regăsit în ea și am înteles-o perfect.

Da, da, da, in lumea reală oamenii greșesc ca Olivia, alungăm oamenii pe care-i iubim de lângă noi, fugim de ei, îi judecăm greșit. Regretăm, reparăm. Spunem nu când trebuia să spuneam da și invers.

“I’m Olivia Kaspen, and if I love something I rip it from my life. Not intentionally… not unintentionally either.”

Ok, nu este o eroină demnă de aplauze. Este egoistă, manipulatoare, luptă extrem de murdar, uneori, face greșeli de neiertat.
Olivia, este o orfană, care știe că viața nu-i va oferi nimic fără muncă, așa că învață pe brânci, și în momentul în care îl întâlnește pe Caleb Drake este hotărâtă să nu se lase pradă farmecelor lui. Nu se lasă deloc ușor cucerită de băiatul popular:

 "Știu ce i-a făcut tata mamei, eu nu mă voi îndrăgosti niciodată" "Școala este mai importantă decât băieții."

 "Nu am tîmp de distrageri. "

"Dacă voi sfârși cu inima frântă?"

Asta își tot spune Olivia în minte, dar Caleb Drake este din în ce mai fascinat de această fată snoabă și nu acceptă un nu. Olivia se lasă condusă de frică și fuge de dragoste, dar apoi Caleb devine centrul universului ei, fără să vrea chiar dacă îl ține departe, iar când ea își da seama de asta vrea să repare totul.

Fata este conștientă că deține în piept o inimă întunecată și închisă pe care cumva Caleb Drake, a reușit să o lumineze și să o deschidă. La un moment dat, după un timp devine conștientă că nu va mai iubi niciun bărbat la fel cum a făcut cu Caleb. Și face orice ca să il recupereze. Orice.
 "He taught me who I was, something I would never have known, without his deft Handling of my personality”

Nu văd nimic rău în a lupta pentru ceea ce iubești și eu aș face-o.

What you're doing--it's the right thing. Going after what you love despite everything you've done, and I won't sugarcoat it, you've done some pretty lousy things, but you did it all because you love this single human being so much you couldn't help yourself. There is an honesty to that.”


 Bine, vă jur că nu aș lupta la fel de murdar pe cât a făcut-o ea, dar aș lupta dacă aș avea atâtea ocazii ca Olivia. Deobicei, bărbații sunt cei care luptă, cei care agață fata. (La inceput așa este și aici, dar apoi nu) ador când este invers, ador când văd o femeie luptând pentru un bărbat. Pentru că eu cred în feminism, iar pentru mine feminismul nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât egalitatea dintre sexe. Atât. Eroina nu este fata bună, niciun personaj din carte nu este bun sau rău. Personajele sunt umane. Cu părți rele și bune.
Niciun om nu este în totalitate bun sau în totalitate rău (bine, înafara criminaliilor în serie)

Romanul nu ilustrează o relație tip lapte și miere, avem o relație imperfectă cu suișuri și coborâșuri. Secrete și lipsă de comunicare, consecințe. Ego-uri, dar în povestea asta dragostea depășește ego-ul, iar inima are tendința să meargă mereu lângă cine apariține. Chiar dacă pare că nu e bine. Finalul este trist, neașteptat, dar corect.

Rating: 5/5.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu