You thought you could take him from me, but you lost. Now, that he's mine I'll do anything to keep him. Do you doubt me? I have everything that was supposed to be yours. In case you were wondering; he doesn't ever think about you anymore. I won't let him go....ever.
Dirty Red
Leah Smith finally has everything she has ever wanted. Except she doesn't. Her marriage feels more like a loan than a lifelong commitment, and the image she has worked so hard to build is fraying before her eyes. With a new role and a past full of secrets, Leah must decide how far she is willing to go to keep what she has stolen.
Părerea mea
În acest roman protagonista este Leah Smith, soția lui Caleb Rivers, fostul iubit al Oliviei Kesper din The Opportunist, primul volum din această trilogie minunată.
Când am citit prima dată The Opportunist în 2017, unde am dat prima oară de Leah Smith, am crezut că este 95% similară Oliviei Kesper, dar în realitate între ele două este o diferență de la cer la pământ. Olivia este manipulatoare, dar sută la sută sigură pe ea, pe când cealaltă este manipulatoare, dar complet opusă în același timp. Caută iubire și atenție cu disperare, dar în același timp este și loială.
Leah, este o fată bogată, dar săracă din exterior pare că are o viață fabuloasă, dar din interior, ea este o versiune a cenușăresei oarecum, dar bogată. Este chinuită de nesiguranță, ușor de manipulat și se lasă condusă de vicii. Nu mi-a plăcut așa de mult ca prima carte. Leah, este un personaj demn de milă și ură, (slăbit emoțional), dar cumva mai mult de milă și poate că asta te face să empatizezi cu ea, cât de cât.
Ca și The Opportunist cartea este scrisă din perspectiva prezentului și a trecutului. Este o carte necesară trilogiei, dar cele mai multe capitole din trecut mi s-au părut inutile, neinteresante și chiar dureros de plictisitoare, uneori. I-am simțit durerea lui Leah, felul cum se chinuia să respingă gândul că soțul ei este îndrăgostit de aceeași femeie de ani buni, felul cum încerca să se convingă pe sine că soțul ei o iubește. Poate mi-ar fi plăcut cartea, dacă nu mi-aș luat un spoiler major, cu ani în urmă sau dacă Olivia apărea mai mult. Atât romanul ăsta, cât și primul are mesaje importante. The Opportunist ne învață că trebuie să profităm de fiecare șansă pe care o avem cu persoana iubită, să luptăm pentru persoana pe care o iubim cu adevărat (de fapt, asta presupun că este tema principală a întregii trilogii), dar și faptul că uneori trebuie să lăsăm persoanele iubite să își refacă viețiile și să lăsăm destinul să își facă treabă. Dacă e va fi, dacă nu, nu.
Din Dirty Red, învățăm că trebuie să ne iubim pe noi înșine pentru a fi iubiți de ceilalți.
Răufăcătoarei noastre îi lipsește cu desăvârșire stima de sine. De abia aștept să văd ce am de învățat din Thief.
Carte citită de mine în limba: Spaniolă
Titlu în spaniolă: Corazón De Fuego
Titlu original: Blood Red Road
Autor: Moira Young
Titlu românesc: Nu a apărut (încă) la noi *Sad Face. *
Serie? Da, trilogie, mai exact.
Editură Oficială: Margaret K. McElderry Books
Editura spaniolă: Editorial Montena
Număr de pagini: 432
Număr de pagini Oficial: 452
Face parte din trilogia? Dust Lands.
Genul: Post apocaliptic/
distopie/ aventură/ thriller.
Dată apariției oficiale: 7 Iunie 2011
Anul apariției în Spania: 2012
Citită în format: Ebook
Sinopsis
Saba has spent her whole life in Silverlake, a dried-up wasteland ravaged by constant sandstorms. The Wrecker civilization has long been destroyed, leaving only landfills for Saba and her family to scavenge from. That's fine by her, as long as her beloved twin brother Lugh is around. But when four cloaked horsemen capture Lugh, Saba's world is shattered, and she embarks on a quest to get him back.
Suddenly thrown into the lawless, ugly reality of the outside world, Saba discovers she is a fierce fighter, an unbeatable survivor, and a cunning opponent. Teamed up with a handsome daredevil named Jack and a gang of girl revolutionaries called the Free Hawks, Saba's unrelenting search for Lugh stages a showdown that will change the course of her own civilization.Sinopsis
Saba has spent her whole life in Silverlake, a dried-up wasteland ravaged by constant sandstorms. The Wrecker civilization has long been destroyed, leaving only landfills for Saba and her family to scavenge from. That's fine by her, as long as her beloved twin brother Lugh is around. But when four cloaked horsemen capture Lugh, Saba's world is shattered, and she embarks on a quest to get him back.
Suddenly thrown into the lawless, ugly reality of the outside world, Saba discovers she is a fierce fighter, an unbeatable survivor, and a cunning opponent. Teamed up with a handsome daredevil named Jack and a gang of girl revolutionaries called the Free Hawks, Saba's unrelenting search for Lugh stages a showdown that will change the course of her own civilization.
Cum am găsit cartea
Anul trecut am făcut o recenzie la cartea Vocea Pumnalui (Trilogia Pe Tărâmul Haosului, volumul unu) mai
țineți minte când v-am
menționat în recenzie, că am găsit cartea Vocea Pumnalui de Patrick Ness, prin intermediul altei cărți asemănătoare pe care am început-o și nu am continuat-o din cauza stilului de scriere?
E bine, despre Blood Red Road, vorbeam.
Prin anul 2014, la câteva luni după ce mi-am făcut contul de Goodreads, am găsit o fată care adoră același cărți distopice care mi-au intrat și mie în suflet (Delirium și Divergent) și pentru că Under The Never Sky era o prioritate pentru mine atunci, am căutat cartea în lista fetei cu gusturi bune și am văzut că utilizatoarea i-a dat o singură steluță cărții și a scris în recenzie că Under The Never Sky, i-a fost recomandată pentru că e fană Blood Red Road, Fiindcă, cineva consideră că aceste două serii semănă între ele. Fata a spus, printre multe detalii că B.R.R e una dintre cărțile ei preferate și că Under The Never Sky este o mare prostie.
Cum aveam gusturi comune, am încercat să citesc puțin din carte și mi-am dat seama că nu-mi place limbajul in care este scrisă și am decis s-o abandonez — cea mai proastă decizie pe care am luat-o eu vreodată — tratând -o cu superficialitate.
Restul poveștii despre decizia mea îl puteți afla mai jos...
Părerea mea
Am început cartea pentru prima oară în 2015 în limba spaniolă (engleza mea nu e prea grozavă, în timp ce în spaniolă am citit vreo 21 de cărți până acum) am abandonat romanul după doar vreo două sau trei zile pentru că mi se părea o crimă din partea autoarei — atât faptul că a ales să își calce în picioare propia limbă pentru a da o voce personajului său principal, una foarte diferită fața de alte personaje YA întâlnite în distopie — cât și faptul că orice traducător sau editor care trebuie să dea viață cărții ei, este obligat să își distrugă și el propia limbă într-un fel sau altul în încercarea de a apropia traducerea de versiunea originală. Am terminat cartea în Februarie (da, știu am întârziat cam mult) și am ales să-i fac o recenzie, pentru a încerca s-o aduc cât de cât în fața publicului român. Am avut o conexiune cu această carte, încă de când am văzut descrierea pe Goodreads. Am știut că o voi iubi, un lucru similar mi s-a întâmplat și în 2013 când am găsit pentru prima oară seria Delirium. Am simțit că va deveni seria mea preferată și așa a fost, doar că după ce am citit câteva fragmente din Blood Red Road, am hotărât că instinctul meu mă înșeală.
NJ M-A ÎNȘELAT!
EU M-AM ÎNȘELAT, IGNORÂNDU-MI INSTINCTUL!
Am reluat-o în 2017 pentru că am realizat că oricât de multe cărți aș citi gândul meu e tot la ea.
Fără niciun fel de exagerare cred că Blood Red Road sau Corazón De Fuego este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit eu vreodată, da ați citit bine și nu glumesc.
Cartea m-a absorbit, m-a lăsat fără aer. După primele douăzeci pagini scrisul nu mai îmi părea deloc neobișnuit, am sărit peste greșelile gramaticale cu nerușinare, e adevărat că în spaniolă gramatica nu are atâtea găuri ca în original, dar în anumite cuvinte tot există litere lipsă, am uitat de ele.
Am uitat unde locuiesc, ce se întâmplă în jurul meu, chiar și cum mă cheamă, și am aterizat pur și simplu în deșert și mărturisesc că nu multe cărți reușeșc să facă asta cu mine, doar cele cu adevărat mărețe. În secunda următoare eram pur și simplu in spatele eroinei urmărind acțiunea unei cărți cinematice, spectaculoase. Da, multe laude puține explicații asta îmi veți spune, deci haideți să vă explic care e treaba cu romanul.
Saba, este o fată de 17 ani care trăiește în Silverlake, un loc unde cărțile și școlile au dispărut de mult. Sunt o adevărată istorie și cred că de asta autoarea a ales să scrie cu atât de multe lipsuri pe plan ortografic, pentru că voia să scoată în evidență pronunția dezechilibrată și lipsă de educație a eroinei și nu, nu doar ea vorbește precar, ci toate personajele din carte.
Numele Silverlake, este unul ironic având în vedere că zona este deșertică zguduită des de furtuni de nisip, apa e din ce in ce mai rară și hrana la fel, setea omorând toate viețuitoarerele, dar cu toate astea Saba nu se plânge. Este învățată să lupte pentru supraviețuire de mică. Își trăiește viața alături de familia ei — Un frate geamăn — Lugh îl cheamă — care reprezintă lumina vieții ei și care culmea nu-i seamănă deloc fizic, un tată care la prima vedere pare sărit de pe fix și o surioară de nouă ani, pe care ea o urâște. Cu toate că viața ei nu este ușoară, Saba este fericită pentru că îl are pe Lugh lângă ea. El reprezintă pentru ea sensul vieții.
Când cinci bărbați misterioși cu pelerine, apar dintr-o dată aduși de-o furtună puternică de nisip și îi răpesc pe Lugh, fără a da nici măcar cea mai mică explicație nimănui. Lumea fetei se prăbușește. Saba este gata să facă absolut orice pentru a-și găsi fratele. Ea pornește într-o călătorie sângeroasă, plină de pericole, împreună cu animalul ei de companie, o cioară pe nume Nero.
Pe drum întâlnește oameni meschini care o trimit către chinuri neașteptate, îi intind capcane și atunci primul ei obiectiv, devine supraviețuirea.
Eroina trebuie în primul rând să rămână în viață, dacă vrea să își salveze fratele.
Lumea din carte amintește de filmele Western, cu cowboy care poartă pălării pe cap și pistoalele la brâu. Amintește și de filmul MadMax, iar atmosfera te face să te gândești la filmele cu gladiatori.
Saba este un personaj, solid din toate punctele de vedere, bine construit. Este ambițioasă și foarte umană. Nu este perfectă precum multe eroine pe care poate le găsim prea des în cărți. Este încăpățânată, sălbatică needucată, irascibilă.
Dar, știe întotdeauna ce își dorește, este ambițioasă, puternică, sigură pe sine în cea mai mare parte a timpului. Spre deosebire de alte eroine din literatura Young Adult nu își dorește să salveze întreagă lume, ci doar sa rămână în viață și să știe că fratele ei este în siguranță.
Își iubește familia mai mult decât orice și în ciuda faptului că nu a fost la școală, are o inteligență nativă foarte dezvoltată. Știe întotdeauna când și cum trebuie să acționeze.
Ia decizii greșite, dar și corecte de-a lungul aventurii ei. Acțiunea cărții nu este chiar constantă, dar nu este nici lentă, este una foarte bine echilibrată. Sunt zeci pagini în care personajele doar călătoresc, dar mie nu mi s-a părut deloc plictisitor, mi s-a părut logic, având în vedere că vorbim despre un roman care ilustrează călătoria sângeroasă a unei fete. Unele capitole încep lent, dar se termină într-un punct în care cititorul rămâne cu inima în gât. Într-o secundă personajele călătoresc și peste următoarele zece pagini tu ca cititor rămâi cu gura căscată din cauza unui eveniment brusc și brutal, care pur și simplu te izbește dintr-o dată În față. În carte există și o poveste de dragoste extrem de pasională.
De alungul aventurii Saba își face prieteni foarte loiali, care o ajută chiar și când ea nu își dorește să fie ajutată, dar își face și dușmani puternici care vor s-o vadă tăvălindu-se în genunchi de durere. Își găsește dragostea, învață ce înseamnă să îți pierzi prietenii dragi.
Întâlnește monștrii gigantici care ies din pământ și sunt gata oricând să ucidă.
Cartea are într-adevăr câteva asemănări vizibile cu Vocea Pumnalului de Patrick Ness:
-Ambii eroi pleacă in călătorii fără să aibă prea multe informații.
--Ambii eroi pleacă alături de animalele lor de comapanie, în aventura după ce viețile li se schimbă brusc, amândoi evoluează în călătoriile vieții lor și amândoi află secrete înfiorătoare despre lumile în care trăiesc.
Blood Red Road, totuși este un roman mai sângeros, are un ritm mai rapid, mult mai rapid, din punctul meu de vedere. Deși, am văzut doar filmele The Hunger Games, deocamdată, protagonista din Blood Red Road și devotamentul pentru propia ei familie, mi-a amintit și mie puternic de Katniss Everdeen, eroina care a făcut istorie deja în literatura YA. Un alt aspect prin care romanul Moirei Young se diferențiază de alte romane de genul ăsta, este numărul de capitole și lungimea lor. Cartea conține 452 de pagini și doar nouă capitole.
Primul capitol conține 70 de pagini, cel mai mic capitol este cel de-al doilea care are între 7 și 10 pagini, cel mai mare are 100 și ceva de pagini.
Puncte forte: Am lăudat, deja romanul repetând unele chestii preferate de câteva ori.
Dar, sunt unele lucruri de care am uitat:
- Mi-a plăcut faptul că Saba, deși este un personaj, solid, uman, bine conturat de la primele pagini ea totuși evoluează chiar sub ochii noștri. Astfel neavând nevoie de al doilea sau al treilea roman pentru a vedea-o crescând.
- Atmosfera cărții care înghite cititorul.
- Sora lui Saba de noua ani Emmi și felul în care evoluează relația dintre cele două.
Puncte slabe: Singurul aspect care a dezechilibrat puțin din perfecțiunea este lipsă construcţiei ds lumi. Când vine vorba de lumea în care este situată cartea, cele patru întrebări principale rămân fără răspuns, suspendate în aer: Când? Cum? De ce? Unde? În acest volum autoarea nu ne spune, cum s-a format această lumea a ei, cum a ajuns muribundă sau de ce. Nu aflăm, dacă-i doar o lume fantezistă fără nicio bază din lumea reală. Nu știm dacă e vorba doar de o lume fantasy și atât.
Concluzie
Romanul este exploziv, repet. Sângeros.
Este dramatic, surprinzător, emoționant, complex și destul de plin de răsturnări de situație. Nu știu dacă v-aș putea recomanda să-l citiți în engleză. Sincer, mi-e teamă că o să ajungeți să judecați cartea doar pe baza stilului de scriere și o să ignorați complet scenariul, la fel cum am făcut eu cu doi ani în urmă. V-aș recomanda dacă puteți să încercați s-o citiți într-o limbă cât mai apropiată de limba Română, Spaniolă, Italiană, poate Franceză, fiindcă în alte limbi găurile gramaticele, cum le numesc eu nu sunt așa de adânci cum sunt în original.
Unde puteți găsi romanul și restul trilogiei
Dacă recenzia mea a fost suficient de atrăgătoare și v-a trezit interesul pentru carte, o găsiți pe site-ul celor de la Book-Express, disponibilă atât în engleză, cât și în spaniolă.
Oricum, eu îmi doresc cu ardoare să văd întreaga trilogie și la noi, pentru că deși are ceva popularitate în America și poate și în alte țări, cred cu tărie că merită mult mai multe laude!
Since she'd been on the outside, she'd survived an Aether storm, she'd had a knife held to her throat, and she'd seen men murdered.
This was worse.
Exiled from her home, the enclosed city of Reverie, Aria knows her chances of surviving in the outer wasteland--known as The Death Shop--are slim. If the cannibals don't get her, the violent, electrified energy storms will. She's been taught that the very air she breathes can kill her. Then Aria meets an Outsider named Perry. He's wild--a savage--and her only hope of staying alive.
A hunter for his tribe in a merciless landscape, Perry views Aria as sheltered and fragile--everything he would expect from a Dweller. But he needs Aria's help too; she alone holds the key to his redemption. Opposites in nearly every way, Aria and Perry must accept each other to survive. Their unlikely alliance forges a bond that will determine the fate of all who live under the never sky.
Recenzie
Mi-a luat două luni și jumătate să citesc cartea asta și doar primele doua-trei capitole mi-au plăcut. Versiunea pe care o am eu în spaniolă are 305 pagini. Când am ajuns la pagina 269 am sărit până la 290, am citit capitolul de acolo și după am mai sărit o dată direct la final pentru că am realizat că mă torturam singură.
Under The Never Sky e o carte pe care mi-am dorit din 2013 s-o citesc, atunci nu aveam GR, dar citisem Eve şi mi-am dat seama că sunt fascinată de distopii și voiam să citesc mai multe. Îmi făcusem un TBR imaginar în cap, care conținea 4 serii/trilogii diferite de distopii. Două începute deja la noi: Shatter Me și Divergent. Celelalte două din patru erau neaparute la noi: Delirium și Under The Never Sky. Am vrut să termin de citit UTNS, pentru că am considerat că era de prea mult timp în lista mea pentru a las-o neterminată.
Scriitoarea Nina Munteanu, spunea în manualul de scriere creativă că cele mai importante elemente din scrierea unei cărți sunt personajele, spunea ceva de genul cum că dacă cititorul nu reușește să iubească protagoniștii nu va iubi nici povestea, oricât de bună ar fi ea. E, bine la mine... Când vine vorba de distopie lucrurile nu stau chiar așa. Cel mai important element în literatura distopică e lumea creată de autor. Dacă nu mi se pare reală, dacă nu reușesc să o cred, să o văd, să intru în ea cum trebuie, atunci poate să aibă cele mai tari personaje că tot nu îmi pasă — dacă începeți să credeți că Under The Never Sky are cele mai tari personaje create vreodată, îmi pare rău, dar nu-i așa și îmi cer scuze dacă v-am făcut să credeți asta — aș putea citi o carte distopică cu o lume bine construită, realistă cu o foarte mare plăcere chiar dacă are un personaj foarte slab în centru. Ca dovadă: Am continuat să citesc seria Delirium, toată cu tot cu nuvele — care nu întâmplător este seria mea preferată — chiar dacă Lena, era o protagonistă complet nehotărâtă, chiar dacă personajul ei evolua ca un melc rănit în prima carte și câteodată chiar te scotea din sărite și sinceră sa fiu acum, deși a evoluat foarte mult în ultimele două cărți nu cred că personajul ei este memorabil, nu cred că Lena Halloway va face istorie ca fel mai bun personaj feminin de distopie creat vreodată, dar tot am continuat seria cu drag și entuziasm pentru că eram fascinată de lumea creată de autoare, de faptul că reușea să facă o lume ireală, atât de reală, de detaliile (uneori repetate, recunosc și asta mă enerva cumplit) care păreau atât de logice și bine gândite încât m-au absorbit direct. Nu asta e magia la cărțile distopice de orice fel? Citești despre o lume fictivă, știi că nu e reală, dar totuși intri în acel univers. Îl crezi, îl simți. îl înțelegi. Îl vezi cu ochii minții și îl descoperi. Te sperie, dar tot te fascinează abilitatea Autorului de a crea lumi noi. Asta a fost problema mea principală cu Under The Never Sky: Lumea. Nerealistă, conturată, puțin, oarecum. Nu am crezut o iotă din tot universul făcut de Rossi, totul mi-a părut ilogic, chiar dacă ea a încercat să dea câteva explicații (foarte puține) de bază despre formarea lumii și un pic de istorie despre lumea de dinaintea formarii domurilor, toate detaliile despre istorie și puținele explicații care probabil erau documentate, dar erau puține mi s-au părut împinse, nu m-au făcut să cred nimic. Mi-o și imaginez pe autoare stând în fată pc-ului vorbind cu editorul ei:
— Hei, doamnă trebuie să mai dai câteva detalii despre lumea creată de tine în carte —Aaa... Da? Apoi mi-o imaginez din nou stând in fața computerului căutând pe Google, documentându-se un pic și apoi punând în carte exact primele idei care i-au răsarit în cap.
LUMILE IN CARE TRAIESC I-AU TINUT LA DISTANTA.
DESTINUL I-A ADUS IMPREUNA.
Aria a trait intreaga ei viata in domul protejat numit Reverie.Intreaga ei lume in interiorul domului. Nu s-a gandit niciodata sa viseze la ce se afla in spatele usii. Asa ca atunci cand mama ei dispare. Aria realizeaza ca sansele ei de a supravietui in lumea din afara in cautarea mamei ei sunt mici.
Atunci Aria intalneste un baiat din afara numit Perry. Si el cauta pe cineva. El este de asemenea salbatic, dar ar putea fi cea mai buna sansa a ei de a ramane in viata.
Daca pot supravietui, atunci sunt sansa fiecaruia de a gasi ceea ce cauta.
Pe scurt despre asta e toată cartea: Doi tipi din lumi diferite au nevoie unul de altul pentru a își găși personele dragi. Cartea nu are complexitate, asta e singura idee pe care se bazează. Personajele nu fac altceva decât să caute răspunsuri atunci când se găsesc un pe altul. Tot merg și tot merg. Soarta și călătoria nu se schimbă în niciun fel. Aria face o oarecare greșeală și deși nu e vinovată de cele întâmplate, este exilată din minunatul ei dom, în care totul este perfect: Nu există, boli, nu există foamete, nu există pericol, nu există absolut niciun fel de durere. Prea multă perfectiune pusă într-o distopie, dacă e să ne luăm după informațiile despre distopie pe care le găsim oriunde pe net: Care spun că o lume distopică trebuie să fie opusă unei utopii, trebuie să fie înfricoșătoare, plină de reguli noi care îți dau fiori.
În lumea lui Aria totul este, frumusețe, siguranță și confort, pe când lumea lui Perry are tot răul, toate pericolele de care a fost ferită Aria. Bine, dacă e să ne luăm după detaliul asta despre trăsăturile unei societăți distopice: "interzicerea prezenței lumii naturale în viața cotidiană, construcție a unei realități ficționale în care grupuri largi de oameni sunt obligate sau amenințate să creadă" vedem că romanul lui Rossi se bazează în principal pe trăsătura asta, dar pentru a crea o societate solidă îți trebuie mai mult decât o caracteristică, două-trei rânduri de detalii. Un rând de istorie, plus niște sălbatici și niște furtuni. Credeți-mă cartea asta nu are alte elemente distopice pe care să se bazeze.
Îmbinarea asta între lumea post apocaliptică a lui Perry cu utopia lui Aria mi s-a părut și ea forțată. Lumea lui Perry are un aer istoric puternic, iar lumea Aria e super futuristă. Ceva nu se leagă aici...
Harurile super naturale ale sălbăticiilor mi s-au părut că au stricat cartea și mai tare. Pe bune, sunt ridicole. Mă fac să zic Lol și m-au făcut să-l compar pe bietul Perry cu un câine, serios, haha. Intriga e super săracă. Autoarea a încercat să aducă câteva schimbări de situație mici, dar era clar că ele aveau să fie acolo de la început și la un moment dat le-a folosit la timp ca să stârnească un pic interesul cititorului.
Dar hai să vorbim și de acele puține aspecte care mi-au plăcut: 1. Perry (bine nu atât de mult, încât să-l consider un prsonaj memorabil) Mi-a plăcut că a tratat-o pe Aria cu dispreț mi-a plăcut că nu s-a intimidat deloc în fața ei la început, și că nu a scos limba la ea din primele câteva zile ca un cățeluș amorezat, mi-a plăcut că nici Aria nu i-a căzut in brațe imediat, cum se întâmplă în foarte multe cărți New Adult de exemplu. Am admirat faptul că povestea de dragoste a avut nevoie de 200 și ceva de pagini pentru a evolua, așa încât a părut singurul element natural din roman. Dacă le discutăm în mod invidual personajele nu au nimic memorabil, îmi vine să râd când îmi aduc aminte că cei de la Booklist au comparat-o pe Aria cu Katniss, serios? Nu am citit The Hunger Games, dar știu că eroina din Jocurile Foamei e memorabilă, serios ea a făcut deja istorie. Protagonista din UTNS, nu e decât o altă Eve, o altă Lena, care află că lumea în care trăiește e de fapt falsă şi deşi mi-a plăcut Perry mă găndeam la el adeseori ca la oamenii din peşteră, din reclama aia la Bakerolls, ştiţi voi reclama aia în care ăia zic: —Nuga? —Nuga. — Oh, Nuga Am mai citit romane de aventură situate în lumi distopice, dar toate aveau structură solidă și aveau fiecare un aer real în felul lor chiar și The Knife of Never Letting Go care e situată pe altă planetă (sorry de spoiler) și Blood Red Road în care toate orașele au nume ciudate, fanteziste, plus că personajele de acolo, sunt mult mai adevărate, mai ales Saba din BRR, care e cel mai uman personaj feminin pe care îl știu, are defecte, calități. Face acte eroice, dar și greșeli uriașe.
Under The Never Sky, e o carte despre lupta pentru supraviețuire care nu se deosebește aproape deloc de celelalte romane de aventură cu temă distopică, decât prin lumea fabulată care își are într-adevăr propia ei magie, dar nu are structură realistă sau solidă și pare scrisă de un copil de douăsprezece ani ce-i drept extrem de creativ și pasionat de literatură.
Într-un fel regret că nu am citit cartea mai repede. Atunci când am găsit-o, sigur aș fi adorat-o la vremea aia.
Descriere: Coasta acoperită de ape a fostului oraş Los Angeles. Două naţiuni care se războiesc – Republica şi Coloniile.
Născută într-o familie de elită, într-unul dintre cele mai bogate districte ale Republicii, June e un copil-minune de cincisprezece ani. Ascultătoare, pasionată şi dedicată ţării ei, o aşteaptă o carieră de succes în rândurile armatei Republicii.
Născut în mahalalele unui sector al Republicii, Day este cel mai căutat infractor din ţară, deşi are doar cincisprezece ani. Însă motivele lui s-ar putea să nu fie atât de rele pe cât par.
Venind din lumi diferite, June şi Day nu au niciun motiv să se întâlnească – asta până când fratele lui June este omorât, iar Day devine principalul suspect. Angrenaţi într-un joc de-a şoarecele şi pisica, Day încearcă să asigure supravieţuirea familiei sale, iar June vrea să răzbune moartea fratelui ei. Însă, în mod cu totul neaşteptat, cei doi descoperă adevărul despre împrejurările întâlnirii lor, dar şi măsurile sinistre pe care ţara lor e dispusă să le ia pentru a-şi păstra secretele.
Cu acţiune non-stop, suspans şi romance, fascinantul roman al lui Marie Lu le va aduce cititorilor momente pline de emoţie, o lectură pasionantă şi trăiri de intensitate maximă!
ROMAN RECOMANDAT DE:
Kirkus Reviews
Publisher’s Weekly
Booklist
VOYA
Library media Connections
„Un thriller fascinant, plasat într-un Los Angeles distopic… O aventură aproape cinematografică, ai cărei eroi sunt fermecători şi convingători.” – Kirkus Reviews
„Legend îşi merită cu prisosinţă toate laudele.” – The New York Times Book Review
„Debutul lui Lu este uluitor” – Publisher’s Weekly
„Romanul distopic al lui Lu este o „Legendă” în devenire.” – USA Today
MARIE LU s-a născut lângă Shanghai, dar s-a stabilit în statul american Texas şi şi-a făcut studiile la University of Southern California. A lucrat ca art director la o companie producătoare de jocuri video, iar Legend este primul ei roman, inspirat din filmul Mizerabilii. Prodigy, următoarea carte a seriei, va apărea la începutul anului 2013.
Drepturile de ecranizare ale romanului Legend au fost cumpărate de către CBS Films, producători fiind cei care au semnat şi seria Twilight.
P.S. Descrierea este luată de pe blogul eduturii Leda.
Părerea mea:
Am terminat cartea prin vară, dar n-am avut timp să fac recenzia, pe care chiar mi-am dorit să o fac, fiindcă, nu s-au făcut prea multe recenzii la ea pe blogurile cititorilor din România.
Acest roman trebuia să apară la editura Leda, incă de prin vara anului 2012, dar nu s-a mai întâmplat. Sincer, eu am auzit de această carte prima oară acum câteva luni - pe la începutul sau mijlocul acestui an - o prietenă virtuală de pe Goodreads mi-a spus că-i aşteaptă apariţia la noi. Ei, bine atunci m-a fulgerat curiozitatea. Am căutat-o şi i-am citit descrierea. Şi pentru că după ce-am citit Divergent mi-am dat seamă că sunt extrem de pasionată de distopiile combinate cu Thriler, în mine s-a născut un chef nebun de-a o citi. Am cautat-o în spaniolă şi am găsit, nu numai prima carte, ci toată seria. La început mi-a fost frică să o citesc, căci mă temeam că va dura mult până s-o finalizez, deoarece, această ar fii fost a treia lectura în spaniolă, (pentru mine) iar pe celelalte din urmă le-am terminat lent. Dar, curiozitatea m-a torturat: Adormeam cu gândul la ea, mă trezeam întrebându-mă: ce acţiune ar putea avea? Aşa că, n-am mai anulat-o şi mi-am mi-am spus: ce va fii, va fii. Mi-a plăcut foarte mult, vreau să vă spun că este pe locul 2 în topul distopiilor mele preferate. Distopia este genul meu preferat. In general sunt tentată să citesc orice fel de distopie, dar cele thriler mă atrag cel mai mult şi prin urmare nu pot să le las din mână. Şi Legend este exact ceea ce-mi doream să citesc Cei de la Leda, ar avea mult de câştigat dacă s-ar ţine de promisiune şi ar aduce această serie şi la noi. Are acţiune rapidă, personaje creionate, cu grijă, tipice celor care ar trebui găsite în romanele distopice.
- June:
Este personajul feminin. Şi la început este convinsă că trăieste într-o lume ideală, dar ea evoluează, foarte rapid. Dându-şi seamă că lumea în care trăieşte nu este chiar perfectă si ajunge să se întoarcă în potriva ei. In lumea distopica creata de Marie Lu la zece ani copii sunt obligaţi să dea un test. Daca au un punctaj bun la test pot lucra pentru fortele militare, dacă iau un punctaj scăzut sunt duşi in laboratoare unde se fac experimente pe ei. June, este un fenomen, pentru c-a obtinut cel mai mare punctaj din istoria republicii. Ea este orfană şi Metias - fratele ei mai mare este tot ce i-a mai rămas. Din pacate acesta este ucis. Când fratele ei este omorât , lui June i se da voie sa intre in fortele militare cu misiunea de-al captura pe Day, cel mai cautat criminal din republica şi principalul suspect pentru moartea fratelui ei. Nu vă spun mai multe pentru că vreau să citiţi cartea. Mie prsonal nu mi-s-a părut a fii o carte predictibilă. Pur şi simplu nu mă aşteptăm la anumite evenimente. Elmentele care o fac pe June să-şi schimbe atitudinea faţă de Republică, sunt două secrete: unul are legatură cu trecutul ei (fapt care o afectează puternic) al doilea are legătură cu populaţia şi sistmul ce o înconjoara. Mi-a plăcut de ea, este un personaj de-a dreptul înteligent, hotârât, puternic şi blând. Plus, că are şi-o gândire rapidă şi logică.
- Day:
Este personajul masculin. Seducător, puternic şi luptător. El este convins de foarte mult timp că tot ceea ce se întâmplă în jurul lui este râu.
Cât despre stilul de scriere al autoarei. În caz că nu ştiaţi această reueşeşte să scrie dintr-o prespectivă duală, extrem de bine. Punând în valoare două personaje cu prespective - pe care eu le-am găsit destul de distincte - cel putin la începutul cărţii. Nu există capitolul 1, 2, titlu fiecărui capitol este: June sau Day M-a impresionat uşurinţa, şi naturaleţea lui Marie de a trece de la un personaj la altul.
Concluzie:
Acest roman distopic m-a captivat şi m-a făcut să-mi doresc cu nerăbdare să ajung la a doua carte din serie, ca drept dovadă vă spun că l-am terminat de citit în cinci zile. Ceea ce e un record personal pentru mine, fiind în spaniolă. Are o doză subtilă de romantism tipică adolescentină. Are suspans din plin. Cartea are un singur minus. Autoarea nu prea ne dezvăluie mai nimic despre cum s-a format Republica. Dar, ştiţi cu o serie bună, nu dezvăluie absolut totul din prima carte. :)
Puncte forte:
- Personaje perfecte cu atitudini corespunzătoare. - actiune rapidă, supans, plus mister şi un pic de romance
Puncte slabe:
Lipsa câtorva detalii legate de lumea creată de autoare.
