Recenzie: Sub Aceeaşi Stea de John Green

Rezumat:

Hazel Grace, este o tănără inteligentă de 16 ani bolnavă de cancer la plămâni, şi deşi este în fază terminală, un medicament miraculos reuşeşte să-i prelungească viața. Augustus Waters, este un tânăr arătos şi inteligent de 17 ani, care a reuşit să scape de cancerul osos, prin amputarea unuia dintre picioare. Ei se cunosc la centrul de sprijin pentru copiii bolnavii de cancer. Deşi au păreri diferite despre viată devin atraşi unul de celalalt, se împrietenesc şi petrec din în ce mai mult timp împreună. Când îşi dau seamă că nu se pot opune destinului, ei devin un cuplu. Dar ce se întâmplă atunci când situaţia ia o întorsătură neaşteptată?


Părerea mea:


Acest roman  nu este genul  romance, este o` drama de bocit inspiraţională.
Mi-am dorit mult să citesc această carte, datorită înfinităţii de păreri pozitive văzute şi aveam aşteptări ridicate de la ea - pe care din păcate nu mi le-a îndeplinit.
Nu ştiu dacă sunt singura ființă de pe Terra, căreia nu i-a plăcut acest roman. Nu, nu mi-a plăcut cartea asta, chiar nu ! Dacă aceast roman n-ar fi avut dialogurile alea de oameni inteligenţi şi acele fraze inspiraţionale, şi psihologice, l-aş fi catologat ca fiind un basm pentru copii mici.
Dar, fiindcă romanul încearcă să ne arate partea mult prea întunecată a lumii, nu poţi să spui că e un basm. Romanul are şi puncte forte, dar şi slabe. Acţiunea a fost grăbită şi uneori a fost prea lentă. Poate că am greşit cumplit când mi-am dorit să citesc o carte pentru copii de 16 ani.
Relaţia dintre Augustus şi Hazel nu m-a împresionat prea tare... şi nici n-am văzut-o că fiind una extraordinar de minunată. Adică vreau să spun că am întâlnit cărţi cu poveşti mult mai frumoase şi cu iubiri mult mai profunde. Am citit cărti de dragoste care m-au împresionat mult mai tare. Mă aşteptam la un cuplu care să facă istorie în inima mea.  Mă aşteptam ca John Green să mă facă să imi doresc o poveste de dragoste precum cea din cartea lui, însă nu a reuşit să îmi nască această dorinţă.  Nu i-am înteles rolul lui Van Housten. Autorul (John) putea să creeze alt erou  pentru Hazel, sau cel puţin putea să creeze un Peter mai puţin dezgustător, sau putea găsi alt mod prin care să-i apropie pe Hazel şi Gus.
 Nu cred că Hazel merita iubirea lui Gus, cred că în momentele lui grele îşi petrecea timpul cu el din milă. Nu cred că-l iubea aşa cum ar fi trebuit, cu toate că-l ajuta mult.
Personaje:
- Gus, este un personaj extraordinar de carismatic şi inteligent, şi chiar îşi iubea cu putere colega de la grupul sprijin şi era gata să fac orice pentru ea, insă iubirea ei nu cred că se ridică la nivelul iubirii lui Waters.  Eu personal nu aş definii sentimentele personajului feminim precum iubirea adevărată, ci mai mult ca pe o simplă  afecţiune.
- Hazel, era prea negativistă pentru gustul meu.  Nu credea în nimic, adică în loc să-i mulţumească cel puţin universului că trăieşte, ea tot se revolta împotrivă lui. Mi-a dat impresia că nu iubea pe absolut nimeni din jurul ei înfară de Gus pe care cred că-l iubea puţin, de exemplu: Augustus,  spunea mereu ei cât de frumoasă, de inteligentă, de diferită este, iar ea spunea că el este doar: "frumos şi sexy" Mi s-a părut superficială. Dar, un lucru şi mai prostesc  mi s-a părut faptul că avea doar un singur erou pe care aproape că-l venera înainte să-l cunoască,  şi anume acel autor absolut scârbos Peter Van Housten , care s-a dovedit a fi un beţiv.
 * * *
 Nu vă pot spune cum a fost finalul, dar trebuie să recunosc că mă asţeptam ca cel putin el să îmi schimbe părerea despre carte şi să mă lase cu gura căscată, însă n-a făcut-o.
Mi-ar fi plăcut să existe măcar un epilog la această carte, nu doar un singur capitol de final.

Puncte forte: 


1. Mi-a plăcut ca n-a  fost  descrisă scena erotică. Am apreciat puritatea acestei poveşti de dragoste, în ciudă faptului că n-a fost prea profundă.
2.  Am apreciat personajul lui Gus, şi felul în care a fost construit. Şi iubirea şi loialitatea avute pentru Hazel, plus părerile lui despre viaţă
2 I-am apreciat pe părinţii ambiilor protagonişti şi maniera în care au procedat în ciuda faptului că aveau copii pe moarte.
3. Frazele frumoase din casă lui Augustus.
4. Am apreciat faptul că romanul vrea să-i înveţe câte ceva pe tinerii de 16 ani şi faptul ca John vrea să dezvolte generaţia tânără prin lucrarea sa.
5. Ideea cărţii în sine. Nimeni nu s-a mai gândit să scrie o poveste de dragoste despre două personaje cu aceeaşi boală, pe care tocmai maladia să-i aducă împreună.

Puncte slabe:

1. Pentru un roman de dragoste a fost  prea multă dramă şi prea puţină dragoste.
2. Hazel, ura ei pentru întreagă lume şi partea ei întunecată !
3. Plânsetele inutile ale lui Isaac
3. Acţiunea prea grăbită.
4. Acele cuvinte din dialoguri cu litere lungi gen: " Ăăă şi Offf..."
5 Hazel nu-l iubeşte suficent pe Augustus
6. Lipsa unui epilog.


Părerea mea despre autor:


Citate:

"Iubirea adevărată se naşte în timpuri grele."

"Prieteni adevăraţi sunt greu de găsit, dificil de lăsat şi imposibil de uitat."
"Fără tristeţe, cum ai putea ştii ce e fericirea?"
"Durerea cere să fie trăită"
"Doamne dă-mi liniştea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de ale deosebi"



Nota: 5/10