Descriere:
A doua parte din trilogia DELIRIUM
Incerc sa alung amintirea cosmarului meu, gandurile la Alex, gandurile la Hana si la fosta mea scoala, sa le alung, sa le alung, cum m-a invatat Raven.
Vechea mea viata nu mai exista. Dar si vechea Lena e moarta. Am ingropat-o. Am lasat-o dincolo de gard, in spatele unui zid de fum si flacari.
Părerea mea
Nu-mi amintesc să mă fi bucurat atât de mult de-o carte vreodată. Nici măcar atunci când am citit primele volume din Spulberă-mă, Divergent și Legend (care sunt preferatele mele) nu îmi amintesc să fi curs totul atât de frumos într-o carte. Nu îmi amintesc să-mi fi plăcut atât de mult o continuare în toată experiența mea de cititoare. Am dat peste prima carte din serie acum 2 ani pe un blog literar argentinian - care îți permitea să descarci cărți traduse pe forumuri în spaniolă - și am fost fascinată de descriere și de idee. Am citit primele 10-14 pagini în spaniolă și de-a lungul lecturii mi-am imaginat cartea mult mai plină de acțiune, mi-am închipuit că Lena va fi închisă în cripte mult mai repede și că Alex va fi un fel de Romeo care se va lupta cu toți pentru a o salva.
Întotdeauna voi crede că primul volum a avut maximum de potențial, deoarece cred că autoarea ar fi putut să facă și din prima carte un thriller exploziv, dintr-o asemenea idee, dar nu a făcut-o.
Pandemonium este tot ceea ce mi-am dorit să fie Delirium: Acțiune, luptă suspans, dragoste și o eroină care se revoltă împotriva a tuturor.
Ceea ce admir la Lauren Oliver cel mai mult, este faptul că-și gândește lucrările înainte să le scrie, iar Pandemonium înainte de-a fi o carte bună este o carte cu o structură solidă, curată, unde fiecare capitol este bine dozat și spre deosebire de diferitele romane distopice menționate mai sus, la Delirium totul pare mai realist de la întregul scenariu, pana la acțiunile eroinei (din Pandemonium) Autoarea a făcut o treabă extraordinară plasând cartea în trecut și prezent, nu am găsit nimic plictisitor în ea, tocmai datorită formei în care a fost narată. Prin perspectiva de "Atunci" autoarea ne arată prin câte peripeții a trebuit să treacă Lena, alături de cei din sălbăticie pentru a evolua, iar perspectiva de: "Acum" ni se prezintă o nouă Lena, cu lecțiile de viață deja învățate și cu un dezgust absolut pentru societatea in care trăiește, ea știe ce are de făcut în situații neprevăzute. În roman apare un nou personaj masculin, care îl face pe Alex să pară complet șters. Restul noilor personaje sunt bine construite, având fiecare propria istorie. Volumul doi începe exact de acolo unde s-a sfârșit primul, protagonistă este găsită aproape pe moarte de către unii dintre oamenii din sălbăticie, eroină alege în cele din urmă să facă parte dintr-o misiune, despre care nu are idee cum funcționează. Când lucrurile iau o întorsătură drastică, Lena este nevoită să lupte pentru supraviețuire. Legatura romantică care se dezvoltă pe parcursul cărții, între eroină și noul personaj apărut mi s-a părut mult mai naturală, decât cea dintre ea și Alex.
Evoluția Lenei este remarcabilă și brusc ea pare o eroină mult mai realistă, decât Tris, June sau Katniss. În comparație cu primul volum din serie, în Pandemonium tot timpul se întâmplă câte ceva. Nu sunt tot timpul pistoale și luptă, dar de fiecare dată se mișcă lucrurile într-o oare care măsură. Autoarea ascunde un mister la mijlocul cărții și dă drumul la el mai pe la sfârșit, lăsând cititorul puțin năucit și oferind astfel o complexitate mai mare cărții. Finalul îți taie răsuflarea explodându-ți în față și făcându-te să vrei să citești al treilea volum cu entuziasm și așteptari chiar mai mari.
În întregul roman domină o tentă puternică de thriller îmbinat cu suspans constant Dincolo de toate eu am văzut în el o luptă pentru supraviețuire. Dacă aș putea să-i acord mai mult de cinci stele aș face-o, dar din păcate nu pot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu