Recenzie: Vocea pumnalului de Patrick Ness, seria Pe tărâmul haosului, volumul unu

Nr. Pagini: 512 

Editura: Editura trei. 

Titlu original: The Knife Of Never Letting Go

Trilogie: Da 

Serie Pe tărâmul haosului

Data publicare: 5 mai 2008

Data aparatie Romania: Aprilie 2015

 Descriere

Todd Hewitt e ultimul băiat din Prentisstown, un oraş mai puţin obişnuit. Oamenii pot auzi ce gândesc ceilalţi. Tot timpul. Viaţa lor se desfăşoară într-un copleşitor şi neîncetat Vacarm; nu există intimitate, nici secrete. 

Chiar cu o lună înainte de a împlini 13 ani, dată la care ar urma să devină bărbat, Todd descoperă întâmplător un loc liniştit. Fără Vacarm. Însă un asemenea loc nu poate exista! Înseamnă că locuitorii din Prentisstown l-au minţit.

Şi acum va trebui să fugă ca să se salveze de la moarte...
Dar unde să fugi dacă cei care te urmăresc pot auzi TOT ce gândeşti?

Un roman în tradiţia Aventurilor lui Huckleberry Finn şi a capodoperei De veghe în lanul de secară, despre un adolescent care fuge, împreună cu câinele său vorbitor, Manchee, spre o lume normală. Chiar dacă asta înseamnă să meargă până la capătul lumii... şi mai departe.

Pararea mea  

Ați simtit vreodată o conexiunea inexplicabilă cu o carte doar citindu-i descrierea? 

Am ales să  fac recenzie la romanul ăsta, pentru că după câte am văzut eu, la noi în România cartea asta nu a fost chiar atât de bine primită (pe cât cred eu că ar fi trebuit) în timp ce în afară are o groază de fani,  premii literare și nominalizări, iar mulți dintre oamenii specializați în scriere creativă îl aplaudă pe Patrick Ness pentru această capodoperă. 

Unii au spus că e o carte foarte proastă, unii au spus că mediocră, alții că e bunicică, dar, nimeni... Nimeni nu a spus ca e extraordinară. 

Sunt anumite sinopsisuri de cărți care mă obsedează și mă fac atât de curioasă, încât nu pot dormi noaptea gândindu-mă: "Cum o fi conținutul cărții ăleia?" Cum or fi personajele" și în cazul unei distopii: "Cum o fi lumea din cartea aia?"  

Ehh, bine...Cu Vocea Pumnalului... Nu mi s-a întâmplat asta. 

  

Am auzit de această carte pentru prima oară cu aproximativ trei sau doi ani în urma, datorită unei alte cărți numite  "Blood Red Road" O carte (tot distopică) situată în deșert, despre o fată care pleacă într-o călătorie pentru a-și cauta fratele geamăn răpit de niște necunoscuți. Blood Red Road era recomandată pentru fanii trilogiei Chaos Walking. După ce am aflat de trilogia lui Patrick Ness, trebuie să recunosc că nu am  nu m-a atras foarte tare sinopsiul. M-a făcut puțin curioasă într-adevăr, dar nu atat de tare, încât să pun romanul pe lista de must read, eram ceva de genul asta: "Dacă apare într-o zi în România poate, poate am să o citesc, dar până atunci nu" cu toate astea  am simțit un val inexplicabil de conexiune ciudată cu cartea, am început să-mi imaginez anumite peisaje din ea și în adâncul sufletului meu (foarte adânc) știam că o voi iubi. 

Am încercat să citesc Blood Red Road, dar am abandonat-o, pentru că era situată într-o lume fără sisteme de învățământ și prin urmare maratoarea era o analfabetă, cu probleme grave de exprimare. 

Când editura trei a anunțat apariția romanului scris de Patrick Ness în România, am pus cartea la to-read și mi-am spus că vreau să o citesc, dar nu eram deloc entuziasmată în privința ei. 

Am cumpărat-o, dar am lăsat-o să aștepte 

 După ce am citit o altă carte de a lui Patrick Ness — care mi-a plăcut enorm — mi-am spus: "Nu m-am săturat de acest autor, mai vreau!" 

La început mi-a fost chiar foarte greu să mă obișnuiesc cu lumea construită de autor și îmi era imposibil să-mi imaginez o lume în care nu există intimitate, în care toată lumea vede și aude gândurile tuturor. O lume în care pare imposibil să păstreze un secret. 

Eu cred că dacă aș trai într-o lume ca cea a lui Patrick Ness, aș muri  probabil în primele cinci secunde de viață. Cred că haosul de acolo m-ar înnebuni atât de tare, încât inima mi s-ar opri sigur la un moment dat. 

Unul dintre motivele pentru care am amânat să citesc cartea atunci când am cumpărat-o a  fost pentru că știam din recenzile de pe Goodreads, că nu e o distopie situată într-un oraș existent în lumea reală, aflasem că există extratereștrii în ea, aflasem că e fabulată. Îmi era frică de gramatica din carte pentru că deja citisem o bucată din Blood Red Road, care avea și ea o gramatică și o exprimare precară. Am constatat pe parcursul lecturii că elementele din carte care m-au fascinat cel mai tare au fost dovada de creativitate pe care a oferit-o autorul pe parcursul acestei minunate aventuri, precum și faptul că a fost scrisă în dialect, scrierea în dialect a dăruit fiecărui personaj o voce distinctă. 

Instituțiile școlare, au fost eliminate din Prentisstown, din cauza Vacarmului, prin urmare Todd, deși are aproape treisprezece ani, nu știe nici să scrie și nici să citească. 

În urma războaielor sângeroase un grup de creștini  decide să se refugieze pe o altă planetă, așa ia naștere Prentisstown, iar conform isoriei pe care o cunoaște Todd, când oamenii au ocupat planeta au fost atacați de Spacși și în timpul  unui război sângeros, oamenii au fost loviți de Spacși, cu un virus numit Vacarm, care a eredicat toate femeile și au condamnat bărbații la o viață de singurătate. Din cauza Vacarmului, bărbații își pot auzii și vedea fiecare gândurile celorlalți. 

Într-o plimbare  cu câinele său Manchee,Todd descoperă  un loc fără Vacarm. După această descoperire, Todd este îndemnat să plece din oraș, pornind astfel într-o aventură, în care află că nimic nu este ceea ce pare a fi. 

Mi-a plăcut lumea construită de Patrick Ness, am găsit-o originală și bine construită, cu toate că nu e este o lume care să aibă vreo legătură cu realismul. Nu cred că viitorul văzut de autor s-ar putea întâmpla vreodată în lumea asta, dar tocmai asta e frumusețea: ăsta e elementul-cheie care face din romanul ăsta o gură mare de aer proaspăt. 

Îmi amintesc că în anul 2013 am citit Eve de Anna Carey (prima mea experiență distopică) 

Care are o premisă asemănătoare cu a romanului ăstuia: O fată, descoperă un secret întunecat și apoi, fuge, pentru că refuză să ajungă pe mâna sistemului. 

Eve, are un loc special în inima mea, dar acolo nu se întâmplă nici pe departe atâtea lucruri câte se întâmplă aici. Evoluția lui Todd este una credibilă, înțeleg de ce i-au enervat pe unii atitudinea lui, dar mie mi s-a părut ca fiind un personaj natural, nu mi-a fi plăcut să citesc despre un criminal de treisprezece ani. 

Viola, este un personaj inteligent și care știe ce trebuie să fac în situații limită. Are o voce literară diferită de Todd, șție să scrie, să citească. Mi-au plăcut de asemenea și descrierile peisajelor din oraș, făcute de autor, am reușit să îmi imaginez soarele care strălucea pe cer, stâncile, râurile și alte elemente. Propozițile descriptive nu sunt plictisitoare, ele au o putere vizuală fantastică asupra cititorului. Autorul nu creează doar istoria unui oraș și a unei lumi complet noi, el ne și arată totul în toată complexitatea. 

Ce mi-a plăcut: Creativitatea infinită de care dă dovadă autorul, vocile personajelor, faptul că este o distopie plină de secrete. Felul natural, în care s-a desfășurat romanul, nici prea lent, nici prea rapid.  

Ce nu mi-a plăcut: 

Hmm... Nimic de scris aici.. 

Concluzie: Vocea pumnalului, este o distopie imaginativă complexă de aventura  cu tentă solidă de Science-fiction, cu multe mistere, secrete, presărată cu Thriller și câțiva stropi de horror.  

Nu aș recomanda, totuși romanul tuturor. Este o distopie complet, diferită. Dacă adorați distopiile cu universuri realiste și nu sunteți dispuși să treceți cu vederea o narațiune, din perspectiva unui băiat, care trăiește într-o lume în care nu există cărți sau școli, înseamnă că această carte/ serie nu este pentru voi, dar dacă totuși vreți să citiți ceva inedit și luați o gurră de aer proaspăt, v-o recomand cu drag. 

 Alte coperti: