Recenzie: Eve de Anna Carey

 Am terminat cartea acum o săptămână... (cred) dar, am avut probleme cu pc-ul, aşa că nu am avut cum să fac la timp recenzia.

 Înainte să citesc cartea asta, am citit câteva recenzii la ea. Nimeni nu a catalogat cartea ca fiind genială,  dar rezumatul cărţi din fiecare recenzie mi s-a părut înteresant, aşa că am cumpărat-o online.

Produs publicat in 2011 la Leda
Data aparitiei: Octombrie 2011
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-102-397-7
Cartea poate fi cumpărată de: aici

Rezumat: 

Înainte cu câteva ore ca mama ei să moară în urma unui virus mortal, numit Molima, care făcuse ca 98% din populaţia Oraşului De Nisip să dispără, Eve este dusă la o şcoală de fete din acelaşi oraş. Acolo ea primeşte o educaţie necasară oricărei fete şi  studiază diverse domenii de artă, învaţă să picteze şi să cânte la pianul clasic. Tot la şcoală, Eve şi celelalte eleve sunt învăţate să se temea de băieţi şi bărbaţi, pe motiv că aceştia ar fi cele mai periculoase creaturi de pe pământ, singură excepţie fiind desigur regele oraşului, pe care fetele sunt învăţate să-l venerez, acesta fiind singurul bărbat pe care fetele l-au vazut şi l-au auzit în ultimii 12 ani de şcoală, fotografiile lui erau aşezate pe holurile şcolii, iar vocea lui se auzea ocazional pe frecvenţă radio-urilor.

 Eve, este cunoscută în perioadă şcolii, precum cea mai inteligentă şi mai silitoare elevă din institut, această fiind apreciată de toţi cei de la şcoală pentru devotametul ei de a învăţa şi cu o zi înainte de absolvire, ea devine sefa de promoţie a şcolii în care este elevă.

 Fetelor li se spunea că după absolvire, vor fii duse dincolo de zid şi vor învăţa meseri.  Înainte cu o noapte de absolvire, Eve merge dincolo de zid, când ajunge acolo descoperă un secret întunecat și decide să evadeze.

Edit martie 2020 

Părerea mea

Eve a fost prima distopie citită de mine, dar cu toate astea nici măcar atunci nu am crezut că e spectaculoasă, extraordinară, etc.

Am recitit primele două volume în 2016  pentru a citi volumul 3 și mi-am dat seama că lumea distopică nu e una deloc bine construită. Avem o mică istorie, un sistem de propagandă și un virus cam deloc explicat. Nu știm cum a apărut sau de ce.

Personajele nu sunt memorabile, sunt oameni simpli. Eve nu are artificile de efect ale unei protagoniste badass, deci nu este vreo Wonder Woman.  Este o fată inteligentă, curajoasă nu chiar pregătită pentru sălbăticie, dar simplă, naivă și bună la suflet.

Este o eroină destul de ușor de iubit. Caleb o completează, este blând și protector. 

Romanul nu este un thriller, deci scrisul nu e chiar așa de dinamic. 

Mi-ar fi plăcut ca atât povestea cât și eroina ei să fie trimise într-o zonă ceva mai întunecată și să se îndepărteeze oarecum un pic de zona literaturii Young adult, în fine, oricum cartea are doar 288 de pagini, se citește ușor și merge pentru o zi ploioasă.

Ce mi-a plăcut:

1. Felul în care Anna Carey a folosit monologul interior şi descrierile literare, chiar mi-au plăcut figurile de stil din carte folosite de ea, cu toate că uneori, au devenit monotone, dar cam pe tot parcusul cărţii, în timp ce încercăm să îmi realizez imaginile personajelor şi să-mi imaginez acţiunea povestită în minte, mi-am zis:  "Autoarea asta, chiar ştie să scrie ! "

2. Personajul lui Arden. Am admirat personajul ei, fiindcă mi s-a părut puternic, hotărât şi spre final mi-a părut a fi o prietenă foarte loială lui Eve, plus că uneori a fost şi sensibilă. A fost amestecătură perfectă de pesonalitate, cu toate că la începutul cărţii am crezut că ea e cel mai negativ personaj din carte.

3. Personajul lui Caleb. Mi-a plăcut toată rabdarea pe care avut-o cu Eve, toată prietenia, dar şi iubirea pură pe i-a oferit-o de-a lungul timpului, şi tot devotamentul lui faţă de ambele fete.

Ce nu mi-a plăcut:

 Acţiunea mi s-a părut pe alocuri lungită prea multă.

Sugestii: Dacă mă întrebaţi pe mine: aş fii vrut ca Eve să semene mai mult cu Arden. Mi s-a părut cam prea fragilă şi uneori chiar naiva pentru asemenea aventuri.

Sugestii: 

Dacă mă întrebaţi pe mine: aş fii vrut ca Eve să semene mai mult cu Arden.

 Mi s-a părut cam prea fragilă şi uneori chiar naiva pentru asemenea aventuri.

În concluzie:

 Cartea a fost înteresantă, insă nu genială aşa cum poate m-aş fi aşteptat eu, dar mi-a plăcut s-o citesc. îmi plac dramele distopice foarte tare, iar ideea autoarei legată de această carte mi-apărut a fi foarte bună. Apreciez foarte mult autorii care scriu genul ăsta de cărţi, în special pentru că au curajul şi îmaginaţia de a crea şi de a aduce   ne mai văzutul în faţă cititorilor. Nu este o carte capăbilă să te ţină cu sufletul la gură, dar este o lectură drăgută şi merită citită. Poate părea puţin plicsitoare, insă eu personal n-am considerat-o o pierdere de timp.  Finalul a fost unul emoţionant, despre care nu vă spun prea multe, căci altfel nu aţi mai dori să lecturaţi cartea. 

Vă pot spune că finalul cărţii  m-a făcut puţin să vreau să plâng, dar cum sunt o fată puternică mi-am abţinut lacrimile, cu toate că finalul m-a sensibilizat mult. A fost trist, atât de trist încât m-a făcut să vreau să devorez şi a două carte. Nu o să vă mint spunându-va că: finalul primei cărţi al seriei e plin de suspans, însă mie una finalul mi s-a parut extrem de romantic emană o dragoste pură şi copilăroasă, dar în acelaşi timp şi foarte adevărată. Nu garantez că finalul vă va face pe toţi să vreţi să citiţi a două carte...  Cred că menirea a fost să fie mediocră, pentru a face-o pe cea de a doua mai intersantă, cu toate acestea eu personal vă recomand această carte. Cced că, scriitoarea şi-a păstrat câtiva aşi în mânecă pentru volumele 2 şi 3. Seria îmi este foarte dragă, căci e prima carte/serie distopică pe care am citit-o şi o citesc în continuare.

Citate:  “A iubi pe cineva înseamnă a şti că viaţa ta ar fi mai rea fără acea persoană!” 

"Uneori, se pare ca toate lucrurile pe care trebuie sa le stiu,nu le stiu.Iar toate lucrurile pe care le stiu sunt complet eronate."

"Am invatat atunci un adevar crucial: ca o relatie poate fi judecata dupa lista de lucruri nespuse dintre doua persoane."

"Dragostea era singurul adversar al mortii,singurul lucru indeajuns de puternic sa se lupte cu prinsoarea disperata a acesteia."

ANNA CAREY a studiat literatura şi scrierea creativă la Universitatea New York şi deţine un Master de la Brooklyn College. În prezent locuieşte în Los Angeles.

Nota pe care i-o acord cărţii: 

7/10

Trailer: