Walking on Letters: Concursul primăverii!

Walking on Letters: Concursul primăverii!: (NU ESTE PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE! ) Am ezitat să postăm acest concurs astăzi deoarece e 1 aprilie, dar totodată ne-am dorit să începem...





Vreau să câsţig Alegerea de Kiera Cass ! Uraţi-mi succes !!!

Anddeea: Divergent Giveaway Hop

Anddeea: Divergent Giveaway Hop:

Recenzie: Spulbera-mă de Tahereh Mafi (Atingerea lui Juliette, vol. 1)

În sfârşit am ajuns şi cu recenzia asta...  Cartea e terminată de mult timp...  Mă scuzaţi că am întârziat atât!

Spulberă-mă, este primul volum din seria Atingerea lui Juliette, scrisă de Tahereh Mafi. Titlu original al cărţii este: "Shatter me" şi este cartea de debut a autoarei Seria cuprinde 3 cărti: Shatter me, Unravel me, Ignite me.  Plus 3 volume satelit în format electronic: Destroy me, Fracture me, Unite me.

Traducere din limba engleză de: Shauki Al-Gareeb 

Nr pagini: 352 
Format: 13 x 20 cm 
Aparitie: 2012 

Disponibilă la: Leda  

şi elefant.ro

         

Rezumat:

"Suntem într-o lume care se destramă, stăpânită de foamete şi violenţă.  Bolile distrug populaţia, nu mai există păsări care să zboare, iar norii arată ciudat. Restauraţia, facţiunea politică menită a salva o lume muribundă, dar care, îmbătată de putere, a devenit despotică, domină vieţile şi gândurile tuturor.  Ecosistemul  a fost distrus de abuzurile oamenilor"

Juliette, este captivă într ospiciu timp de 264 de zile. Nu pentru că suferă de  probleme psihice, ci doar pentru că poate ucide orice fiinţă cu o simplă atingere. Nimeni nu ştie de ce Juliette deţine acestă putere. Tot ceea ce se ştie este că Juliette, poate ucide şi tortura orice fiinţă fără voia ei. 

protagonista, este o persoana foarte melancolica în prima fază a cărţi, dar este şi foarte dezămăgită de ea însăşi, se consideră un monstru din cauză acestei însuşiri neobişnuite pe care o are. 

Tânjeste cu disperare după o simplă atingere, o mângăiere, sau o îmbrăţişare. Lucrurile care sunt simple şi obişnuite  pentru  alţi oameni, sunt pentru Juliette chiar imposibile. 

"Tot ce am vrut vrodata a fost sa intind mana si sa ating o alta fiinta umana, nu doar cu degetele, ci si cu inima. Am vazut lumea si lipsa ei de compasiune, judecata ei aspra si suparatoare, si ochii reci si plini de ura. Am vazut-o peste tot in jurul meu. " (Julette)

Până şi ea nu este sigură de deplinătatea ei mentală. Se întreabă  frecvent dacă este într-adevăr nebună sau nu. Nu mai este sigură de nimic legat de ea însăşi. Juliette, a fost adusă la institut  din casa părinţilor ei,  care erau foarte înfricoşaţi de puterea ei.

 " Nu-mi pot aminti caldura vreunei imbratisari. Bratele ma dor de la inevitabila gheata a izolarii. Propria mea mama n-a putut sa ma tina in brate. Tatal meu n-a putut sa-mi incalzeasca mainile inghetate. Traiesc intr-o lume de neant."

"Priviti-ma, e ceea ce voiam sa va spun. Vorbiti cu mine din cand in cand. Gasiti-mi un leac pentru aceste lacrimi, as vrea sa respir cu adevarat pentru prima oara in viata. "

   Nu mai ştie cine este cu adevărat şi se simte total pierdută. îşi vede viaţă şi propia existenţă total lipsită de sens.  În mare parte atunci când este la ospiciu stă şi priveşte pe fereastră şi oferă personificări fiecărui obiect fără viaţă pe care-l vede. Când nu se uită pe fereastră, Juliette scrie cu un stilou rupt într-un carneţel, folosind scrisul precum un mod de eliberare a sufletului. Juliette, îşi doreşte să respire aerul lumii destrămate din care face parte. 

 Dincolo de ospiciul în care este prizonieră, lumea din care face parte protagonista este şi ea davastată: 

" Nu prea mai avem anotimpuri. Animalele sunt pe moarte, păsările nu mai zboară, semănăturile nu prea mai cresc, fllorile aproape că nu mai există. Vremea este instabilă. Uneori, zilele noastre ajung şi la 33 de grade. Alteori ninge fără motiv. Nu mai putem produce suficentă mâncare, nu mai putem menţine o vegetaţie pentru animale, şi astfel nu putem să-i hranim pe oameni cu ce au nevoie. Pănă ce restauraţia să fi preluat frâiele, promiţând că avea o soluţie, populaţia noastră scădea alarmat de rapid. Animalele erau atât de flămânde, încât erau în stare să mănânce orice, iar oamenii erau atât de flămânzi, încât erau dispuşi să mănânce animalele otrăvitoare. Ne omorâm singuri, încercând să rămânem în viaţă. Vremea, plantele, animalele şi supravieţuirea umană sunt legate între ele, fără posibilitate de scăpare. Elementele naturale se războiau între ele, deoarece noi făceam abuz de propiul nostru escosistem. De propia noastră atmosferă De propiile noastre animale. De propii noştri oameni. Rastauraţia a promis să rezolve lucrurile. Dar, cu toate că sănătatea umană a găsit un minimum de uşurare sub noul regim, mai mulţi oameni au murit din cauza unor arme încărcate decât a unor stomacuri goale. Treptat, situaţia se înrâutăţeşte. "

 Lumea devastată este condusă de Restauraţie, nişte oameni care promit să aducă pacea in acea lume deplorabilă impunând un nou regim pentru locuitorii râmaşi în ea:

 "Gata cu imaginațiile periculoase, gata cu rețetele medicale. Se impune o nouă generație formată doar din indivizi sănătoși. Bolnavii trebuie închiși. Bătrânii trebuie eliminați. Nebunii trebuie duși la ospiciu. Doar cei  puternici supraviețuiesc."

"Nevoile egoiste, poftele și dorințele oamenilor trebuie date uitării. Lăcomia, răsfățul și voracitatea trebuie să fie înlăturate din comportamentul uman, dar aparent nu și din comportamentul liderilor."

Se impune traiul simplu, o singură limbă și un nou dicționar de cuvinte pe care toată lumea să le înțeleagă. "

Ce se întâmplă în continuare veţi afla dacă citiţi cartea.

Părerea mea:

Cartea asta, cartea asta,

Cartea asta, cartea asta,

Cartea asta, cartea asta

Cartea asta, cartea asta.

 Cartea asta este absolut extraordinară!

 De fapt nici nu cred că sunt cuvinte existente prin care să pot să o descriu. Este o carte unică, orginală si nu regret deloc că am cumpărat-o.  Vreau să vă spun că mă plimbam prin librări online şi am dat peste ea din curiozitate, i-am citit descrierea şi în ziua următoare am şi făcut comanda la ea. N-am mai avut rabdare până la livrarea ei, aşa că am încercat să o  caut din nou pe net. Mă gândeam că poate gasesc un preview mic - electronic. Si am gasit unul de 35 pagini Am citit din el câte puţin în fiecare zi, în aceeaşi perioadă în care  citeam " Sacrificiul" de Anna Carey (Eve, volumul 2) Va dati seama ca indata ce mi-a venit cartea in format piparit am si devorat-o. Pierzandu-ma in fiecare cuvant  Povestea lui Juliette este emoţionantă, sensibilă şi tulburătoare. Cred că autoarea este deja una dintre preferatele mele. Fiecare pesonaj îţi naşte interesul pentru el, iar fiecare pagină este hipnotizantă încă de la primele  rânduri. Personajele sunt demne de admirat, fiindcă fiecare dintre ei te face să vrei să-i descoperi mai atent: 

- Juliette, are o putere distrugătoare, dar este atât de blândă, şi are un suflet extrem de bun, iar haosul din capul ei, pe care-l găseşti la începutul cărţii este captivant. Pare foarte sensibilă, iar faptul că aproape se urăşte pe ea însăşi, te face s-o crezi fragilă precum o frunză, dar faptul că supravieţuieşte într-un ospiciu 264 de zile, fără să obţină vreo boală mentală, îţi dovedeşte că e puternică. Personajul ei este interesant, te atrage şi te face să laşi cu greu cartea din mână.

 -Adam, este atât de tandru cu Juliette şi pare atât de pasional şi de îndrăgostit de ea... 

-Warner, este malefic şi distrugător, dar este extrem de puternic, hotărât şi sigur pe sine, đeşi uneori pare plin de el (Iar eu nu suport oamenii ca el) Personajul ăsta are ceva care te atrage şi te face să vrei să-l cunoşti.  

-James (Fratele lui Adam) este un copil adorabil.  

Cartea asta are de toate: senzulitate, romantism, dragoste, paranormal, mister, drama, este chiar şi horror uneori şi o recomand din toată inima tuturor!

Stilul de scriere este poetic, plin de forta si de emotie. Autoarea reuseste sa descrie fiecare sentiment, pe care-l traieste personajul ei principal printr-o atenta manuire stilata a metaforelor.

Ce mi-a plăcut:

-Povestea de dragoste dintre Juliette şi Adam este înduioşătoare.

-Stilul de scriere artistic

- felul in care a curs povestea lin si poetic, fara sa fie fortata deloc.

Ce (nu) mi-a plăcut: 

-Pe parcusul cărţii se nasc mistere, care nu sunt dezvăluite deloc, cum ar fi: nu aflăm de unde vine puterea nocivă a lui Juliette

- nu aflăm de ce unele persoane sunt imuni la harul ei.

Singurele detalii pe care le ştim despre părinţii lui Juliette, sunt presupunerile ei, dar nu ştim dacă ceea ce crede ea este adevărat sau nu..

 

Sper că autoarea ştie ce face şi sper că va scoate la iveală secretele în celelalte cărţii ale seriei...

Părerea mea despre autor:

Când am spus că autorea a devenit una dintre favoritele mele, n-am spus-o degeabă. Tahereh, este un real talent. Mintea ei este un râu de figuri de stil nesfârşite. Uneori, le foloseşte pe aceleaşi,  dar le înlocuieşte cu sinonime, astfel incât nu te plictiseşti de ele, stilul în care ea scrie este complet nou şi de necomparat. Pur şi simplu nu are cum să nu-ţi placă. 

Citate: 

"Picaturile de ploaie sunt singurele care imi amintesc ca norii au batai de inima. Și că și eu am. "(Juliette) 

"Cineva a luat soarele si l-a prins din nou de cer, insa in fiecare zi atarna din ci in ce mai jos. E ca un parinte neglijent care nu te cunoaste decat pe jumatate. Soarele nu vede niciodata cum absenta lui schimba oamenii. Cat de diferiti suntem pe intuneric." (Juliette)

"Uneori cred ca singuratatea dinlăuntrul meu o sa explodeze prin piele, si uneori nu sunt sigura daca se va rezolva ceva vrodata daca plang sau tip sau rad isterica. Uneori sunt atat de disperata sa ating sa fiu atinsa sa simt incat sunt aproape sigua ca voi cadea de pe o stanca intr-un univers paralel unde nimeni nu va mai fi instare sa ma gaseasca. " (Juliette) 

"Aceste cuvinte sunt voma.

Acest stilou subred este esofagul meu.

Acesta bucata de hartie este vasul meu de portelan. " (Juliette) 

"Soarele e o chestie aroganta, care lasa mereu lumea in urma cand se plictiseste de noi. Luna e o prietena loiala. Nu pleaca niciodata. E Mereu acolo, veghind, neclintită, stiindu-ne in momentele noastre bune si rele, schimbandu-se intotdeauna, asa cum facem si noi. In fiecare zi e o versiune diferita a ei insasi. Uneori slaba si palida, alteori puternica si plina de lumina. Luna intelege ce inseamna sa fii om. Sovaielnic. Singur. Patruns de imperfectiuni." (Juliette) 

"Din lipsa de relatii umane, am format legaturi cu personjele create pe hartie. Am trait iubirea si pierderea prin povestile care se intind de-a lungul istoriei, experimentat adolescenta prin asociere. Lumea mea este o retea formata din cuvinte, legand membru de membru, os de tendon, ganduri si imagini, toate laolalta. Sunt o fiinta compusa din litere, un personaj creat din propozitii, o nascocire a imaginatiei formata prin fictiune. " (Juliette)

"E ciudat sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi. E ciudat sa trebuiasca sa-mi folosesc energia pentru a-mi misca buzele ca sa formez cuvintele necesare pentru a-mi explica actiunile. De atata timp, nimanui nu i-a pasat. Nimeni nu m-a privit suficient de atent pentru a se intreba de ce ma uit pe fereastra. Nimeni nu m-a tratat vreodata ca egal. Si totusi , el nu stie ca sunt un monstru secretul meu. Ma intreb cat va mai dura pana va incerca sa se salveze de mine.(Juliette) "

"Simt cum fluturii din stomacul meu iau foc. O umilinţa inexplicabila imi arde carnea. Nu stiu unde sa privesc. Respira adanc. Indraznesc sa-i intalnesc privirea. Ochii sai au exact nuanţa cobaltului, unei vanatai care infloreste, limpezi si patrunzatori si fermi. Maxilarul ii e inclestat, iar trasaturile ii sunt sunt sculptate expresie grijulie. Toata noaptea s-a gandit numai la asta. " 

Nota: 9/10

Trailer official:

Recenzie: Sacrificiul (Eve #2) de Anna Carey

Introducere:

Once, este cartea 2 din seria Eve, scrisă de către Anna Carey. Romanul a fost publicat în anul 2012 Cartea a fost adusă în România prin intermediul editurii Leda în acelaşi an, sub numele de Sacrificiul.

  Sinopsis

Iubire, aventura si sacrificiu intr-o lume devastata.

Pentru prima oara de cand a evadat de la Scoala, Eve si-a gasit pacea.

Locuieste in Califia, un paradis pentru femei, la adapost de soarta ingrozitoare care le asteapta pe orfanele Noii Americi. Dar siguranta ei are un pret: a fost obligata sa-l abandoneze pe Caleb, singur si ranit, la portile orasului. Cand aude ca acesta se afla in pericol, incearca sa-l salveze, insa e prinsa si dusa in Orasul de Nisip, capitala Noii Americi.

Captiva intre zidurile Orasului, Eve descopera un secret cumplit despre trecutul ei si e fortata sa se confrunte cu o cruda realitate. Afland ca iubitul ei este in viata, ea incearca sa evadeze pentru a fi impreuna - insa consecintele ar putea fi tragice. Si atunci, trebuie sa faca o alegere disperata, altminteri risca sa-l piarda pe Caleb pentru totdeauna.

Naratiunea antrenanta, povestea romantica si finalul tulburator.

Sunt tot atatea motive pentru cititori sa astepte cu nerabdare urmatorul volum al seriei!

MAI 



 Pacea pare să se fi aşternut  în sfârşit în lumea lui Eve. Când ajunge la Califa, pare aperent foarte bine primită de către fostele evadate din şcoli. În cartea a doua, Arden ajunge şi ea în Califa, după ce în cartea precedentă Eve, este nevoită să o lase în urmă pentru a fugi. 
Când află că iubitul ei, Caleb ar putea fi în pericol, Eve se gândeşte la ceea ce este mai rău şi fuge din Califa, împreună cu Arden pentru a-l găsi.
Cartea este mai alertă decât primul volum, iar Eve are parte de evoluție frumoasă.



Părerea mea:

Vă amintiţi că atunci când am făcut recenzia la  prima carte din această serie,  am spus că sunt aproape sigură că Anna Carey a păstrat aşi în mânecă pentru celelalte două cărţi? E bine... Această carte mi-a dovedit că bănuiala mea era un adevăr deplin. Deci, am avut dreptate. Mă aşteptam că această carte să fie bună, încă de când am citit descrierea de pe copertă din spate, deşi am citit alte recenzii la această carte, ce au catalogat-o drept slabă şi îmi amintesc, că am găsit doar vreo două recenzii care spuneau că e o carte bună.
Cartea asta mie mi s-a părut una perfectă.  A fost mai bună decât mă aşteptam, cu mult mai captivantă decât prima. Finalul ei a fost cutremurător. Dacă finalul cărţii trecute m-a făcut să vreau să plâng, finalul cărţii ăsteia mi-a născut lacrimi în colţurile ochiilor. Mi-a plăcut cu mult mai mult decât credeam şi m-a făcut să aştept cu nerăbdare cartea a treia în limba Română.  O recomand din toată inima, chiar şi celor care nu au citit primul volum, căci cartea reaminteşte cu precizie acţiunile din prima. 
* * * * 

Comparaţie: 

 Spre deosebire de primul roman eroina a  evoluat frumos, s-a maturizat şi este mult mai curajoasă în a lua decizii. Acum este convinsă că iubirea există, şi că trecutul ei de la şcoala a fost o minciună. Le urăşte pe profesoarele care au minţit legat de iubire şi băieţi/bărbaţi, îi este loială lui Caleb. Devenind o adevărată luptătoare.

Citat:

”Ochii mi se umpleau de lacrimi. Iată-ne aici, la kilometri distanță de buncăr, de Califia, și încă nu exista niciun loc pentru noi doi. Alergam dintr-o lume într-alta, el în a mea, eu în a lui, dar nu reușeam niciodată să fim cu adevărat împreună în niciuna dintre ele.”

Nota pe care i-o acord cărţii: 9/10

Recenzie: Eve de Anna Carey

 Am terminat cartea acum o săptămână... (cred) dar, am avut probleme cu pc-ul, aşa că nu am avut cum să fac la timp recenzia.

 Înainte să citesc cartea asta, am citit câteva recenzii la ea. Nimeni nu a catalogat cartea ca fiind genială,  dar rezumatul cărţi din fiecare recenzie mi s-a părut înteresant, aşa că am cumpărat-o online.

Produs publicat in 2011 la Leda
Data aparitiei: Octombrie 2011
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-102-397-7
Cartea poate fi cumpărată de: aici

Rezumat: 

Înainte cu câteva ore ca mama ei să moară în urma unui virus mortal, numit Molima, care făcuse ca 98% din populaţia Oraşului De Nisip să dispără, Eve este dusă la o şcoală de fete din acelaşi oraş. Acolo ea primeşte o educaţie necasară oricărei fete şi  studiază diverse domenii de artă, învaţă să picteze şi să cânte la pianul clasic. Tot la şcoală, Eve şi celelalte eleve sunt învăţate să se temea de băieţi şi bărbaţi, pe motiv că aceştia ar fi cele mai periculoase creaturi de pe pământ, singură excepţie fiind desigur regele oraşului, pe care fetele sunt învăţate să-l venerez, acesta fiind singurul bărbat pe care fetele l-au vazut şi l-au auzit în ultimii 12 ani de şcoală, fotografiile lui erau aşezate pe holurile şcolii, iar vocea lui se auzea ocazional pe frecvenţă radio-urilor.

 Eve, este cunoscută în perioadă şcolii, precum cea mai inteligentă şi mai silitoare elevă din institut, această fiind apreciată de toţi cei de la şcoală pentru devotametul ei de a învăţa şi cu o zi înainte de absolvire, ea devine sefa de promoţie a şcolii în care este elevă.

 Fetelor li se spunea că după absolvire, vor fii duse dincolo de zid şi vor învăţa meseri.  Înainte cu o noapte de absolvire, Eve merge dincolo de zid, când ajunge acolo descoperă un secret întunecat și decide să evadeze.

Edit martie 2020 

Părerea mea

Eve a fost prima distopie citită de mine, dar cu toate astea nici măcar atunci nu am crezut că e spectaculoasă, extraordinară, etc.

Am recitit primele două volume în 2016  pentru a citi volumul 3 și mi-am dat seama că lumea distopică nu e una deloc bine construită. Avem o mică istorie, un sistem de propagandă și un virus cam deloc explicat. Nu știm cum a apărut sau de ce.

Personajele nu sunt memorabile, sunt oameni simpli. Eve nu are artificile de efect ale unei protagoniste badass, deci nu este vreo Wonder Woman.  Este o fată inteligentă, curajoasă nu chiar pregătită pentru sălbăticie, dar simplă, naivă și bună la suflet.

Este o eroină destul de ușor de iubit. Caleb o completează, este blând și protector. 

Romanul nu este un thriller, deci scrisul nu e chiar așa de dinamic. 

Mi-ar fi plăcut ca atât povestea cât și eroina ei să fie trimise într-o zonă ceva mai întunecată și să se îndepărteeze oarecum un pic de zona literaturii Young adult, în fine, oricum cartea are doar 288 de pagini, se citește ușor și merge pentru o zi ploioasă.

Ce mi-a plăcut:

1. Felul în care Anna Carey a folosit monologul interior şi descrierile literare, chiar mi-au plăcut figurile de stil din carte folosite de ea, cu toate că uneori, au devenit monotone, dar cam pe tot parcusul cărţii, în timp ce încercăm să îmi realizez imaginile personajelor şi să-mi imaginez acţiunea povestită în minte, mi-am zis:  "Autoarea asta, chiar ştie să scrie ! "

2. Personajul lui Arden. Am admirat personajul ei, fiindcă mi s-a părut puternic, hotărât şi spre final mi-a părut a fi o prietenă foarte loială lui Eve, plus că uneori a fost şi sensibilă. A fost amestecătură perfectă de pesonalitate, cu toate că la începutul cărţii am crezut că ea e cel mai negativ personaj din carte.

3. Personajul lui Caleb. Mi-a plăcut toată rabdarea pe care avut-o cu Eve, toată prietenia, dar şi iubirea pură pe i-a oferit-o de-a lungul timpului, şi tot devotamentul lui faţă de ambele fete.

Ce nu mi-a plăcut:

 Acţiunea mi s-a părut pe alocuri lungită prea multă.

Sugestii: Dacă mă întrebaţi pe mine: aş fii vrut ca Eve să semene mai mult cu Arden. Mi s-a părut cam prea fragilă şi uneori chiar naiva pentru asemenea aventuri.

Sugestii: 

Dacă mă întrebaţi pe mine: aş fii vrut ca Eve să semene mai mult cu Arden.

 Mi s-a părut cam prea fragilă şi uneori chiar naiva pentru asemenea aventuri.

În concluzie:

 Cartea a fost înteresantă, insă nu genială aşa cum poate m-aş fi aşteptat eu, dar mi-a plăcut s-o citesc. îmi plac dramele distopice foarte tare, iar ideea autoarei legată de această carte mi-apărut a fi foarte bună. Apreciez foarte mult autorii care scriu genul ăsta de cărţi, în special pentru că au curajul şi îmaginaţia de a crea şi de a aduce   ne mai văzutul în faţă cititorilor. Nu este o carte capăbilă să te ţină cu sufletul la gură, dar este o lectură drăgută şi merită citită. Poate părea puţin plicsitoare, insă eu personal n-am considerat-o o pierdere de timp.  Finalul a fost unul emoţionant, despre care nu vă spun prea multe, căci altfel nu aţi mai dori să lecturaţi cartea. 

Vă pot spune că finalul cărţii  m-a făcut puţin să vreau să plâng, dar cum sunt o fată puternică mi-am abţinut lacrimile, cu toate că finalul m-a sensibilizat mult. A fost trist, atât de trist încât m-a făcut să vreau să devorez şi a două carte. Nu o să vă mint spunându-va că: finalul primei cărţi al seriei e plin de suspans, însă mie una finalul mi s-a parut extrem de romantic emană o dragoste pură şi copilăroasă, dar în acelaşi timp şi foarte adevărată. Nu garantez că finalul vă va face pe toţi să vreţi să citiţi a două carte...  Cred că menirea a fost să fie mediocră, pentru a face-o pe cea de a doua mai intersantă, cu toate acestea eu personal vă recomand această carte. Cced că, scriitoarea şi-a păstrat câtiva aşi în mânecă pentru volumele 2 şi 3. Seria îmi este foarte dragă, căci e prima carte/serie distopică pe care am citit-o şi o citesc în continuare.

Citate:  “A iubi pe cineva înseamnă a şti că viaţa ta ar fi mai rea fără acea persoană!” 

"Uneori, se pare ca toate lucrurile pe care trebuie sa le stiu,nu le stiu.Iar toate lucrurile pe care le stiu sunt complet eronate."

"Am invatat atunci un adevar crucial: ca o relatie poate fi judecata dupa lista de lucruri nespuse dintre doua persoane."

"Dragostea era singurul adversar al mortii,singurul lucru indeajuns de puternic sa se lupte cu prinsoarea disperata a acesteia."

ANNA CAREY a studiat literatura şi scrierea creativă la Universitatea New York şi deţine un Master de la Brooklyn College. În prezent locuieşte în Los Angeles.

Nota pe care i-o acord cărţii: 

7/10

Trailer: